Israelul vrea să predea afacerile civile clanurilor locale din Fâșia Gaza. Ce spun experții

Căutând o alternativă la AP și la regimul terorist al Hamas, pe care a promis că îl va eradica, Israelul vrea clanurile din Gaza să conducă afacerile civile ale Fâșiei, în timp ce IDF-ul va păstra controlul securității.

Israelul, deși reticent să concretizeze un scenariu postbelic pentru Gaza, a respins în mod repetat o propunere favorizată de SUA și de o mare parte a comunității internaționale de a restabili stăpânirea Autorității Palestiniene asupra Gazei.

Unii experți se îndoiesc de fezabilitatea propunerii Israelului; o încercare similară a fost făcută cu decenii în urmă, fără succes. Dar scepticismul experților se datorează în principal influenței diminuate pe care clanurile o au acum în societatea contemporană din Gaza și influenței inevitabile pe care mișcările politice palestiniene stabilite ar exercita-o asupra lor.

„Clanurile aparțin trecutului”, a spus Yohanan Tzoreff, cercetător senior la Institutul pentru Studii de Securitate Națională din Tel Aviv (INSS) și expert în relațiile israeliano-palestiniene.

Structuri sociale comune în lumea arabă, clanurile sunt ansambluri de familii care încheie alianțe bazate pe o presupusă ascendență comună. În Fâșia Gaza, cele mai mari clanuri - precum Dughmush, Sinwar, Hilles, Radwan și al-Masri - pot ajunge până la 15.000 sau 20.000 de membri, a explicat Dror Zeevi, profesor de studii privind Orientul Mijlociu la Universitatea Ben Gurion. În Gaza, fiecare dintre ele comandă de obicei un anumit sector economic, agricultură, producție sau comerț.

Potrivit celor doi experți, principala problemă în ceea ce privește încredințarea guvernării din Gaza clanurilor este că, din 2008, acestea nu sunt suficient de puternice pentru a gestiona zona în mod independent și  a concura cu influența și prezența adânc înrădăcinată fie a Fatah, partidul condus de președintele Autorității Palestiniene Mahmoud Abbas, fie a Hamas, grupul terorist care conduce Gaza.

„Dacă Israelul decide să depindă de o serie de clanuri, șefii acestora ar merge rapid la Autoritatea Palestiniană și ar primi ordine de la aceasta. Nu le vor primi de la Israel. Așa că vor sfârși prin a avea oricum Hamas sau AP la conducere", a subliniat Zeevi.

Tzoreff a fost de aceeași părere. „Oricine va acționa pe la spatele mișcărilor naționaliste pentru a vorbi cu Israelul va avea probleme”, a spuns el.

Instituția de securitate israeliană a propus, de asemenea, soluția provizorie de a însărcina familiile locale cu distribuirea de ajutoare umanitare, într-o încercare de a preveni tragedii precum cel care a avut loc la 29 februarie, în care zeci de persoane au murit în timp ce se înghesuiau să ia alimente dintr-un camion cu ajutoare.

„Pesemne că Israelul ar putea încheia mici acorduri umanitare cu clanurile. Dar nu există nicio modalitate în care ei să fie eficienți ca putere de control în Gaza. Israelul trebuie să aleagă între AP și Hamas. Nu există alternativă de mijloc”, a spus Zeevi

Incapabil să concureze cu mișcările naționaliste

Până la sfârșitul anilor 1980, clanurile au jucat un rol central în teritoriile palestiniene. În Gaza, clanurile erau  organizate într-un consiliu de mukhtars , sau căpetenii, care a colaborat cu administrația civilă israeliană din 1967 până la izbucnirea primei Intifada în 1987.

Unele clanuri au cooperat activ cu Israelul, a explicat Zeevi, precum Hellis, care mai târziu s-a afiliat la Fatah împotriva Hamas, respectiv familia „aristocratică” Shawwa, din rândurile căreia Israelul a numit primarul orașului Gaza în 1971.

Realizând potențialul clanurilor de a ușura povara gestionării afacerilor civile, Israelul a încercat chiar, la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, în Cisiordania,  să creeze structuri politice numite „asociații de sate” ca alternativă moderată la Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OLP), precursorul Autorității Palestiniene. Experimentul a durat doar câțiva ani, întrucât mulți dintre liderii asociației au fost acuzați de trădare de către alți palestinieni.

Odată cu izbucnirea Primei Intifade în 1987, când sute de mii de oameni au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva guvernării israeliene, mișcările naționaliste palestiniene precum Fatah, Frontul Popular și Frontul Democrat au câștigat o influență largă în societatea palestiniană. Hamas a fost înființat oficial ca mișcare islamistă în primele zile ale Primei Intifade și a crescut treptat pentru a concura cu celelalte partide seculare.

David Hacham, un colonel în retragere din IDF, care a servit în administrația militară a afacerilor civile din Gaza între 1985 și 1993, a descris izbucnirea revoltelor în masă drept o „schimbare generațională” în societatea din Gaza. Hacham și-a amintit de o întâlnire cu șeful mukhtarilor, Musa Abu Sha'ban, imediat după lansarea Primei Intifade în decembrie 1987. „A intrat în biroul meu și aproape că plângea. Tinerii preluaseră controlul străzilor. Îi era teamă că puterea lui s-a terminat”, a declarat el pentru The Times of Israel

Odată cu începutul Primei Intifade, grupările politice au făcut irelevantă structura clanului.

„Toate clanurile și-au pierdut importanța”, a explicat Tzoreff. „Mukhtars care obișnuiau să vorbească cu Israelul înainte de Intifada au devenit irelevanți în ochii comunității lor. De asemenea, Israelul a încetat să vorbească cu ei și a început să vorbească cu conducerea Intifadei.”

Cu toate acestea, clanurile au păstrat controlul asupra unor segmente mari ale economiei și au exercitat o influență considerabilă la nivel local. După dezangajarea unilaterală a Israelului din Gaza în 2005, unele clanuri au umplut vidul de putere prin stabilirea de zone aproape autonome, cu propriile miliții și sisteme informale de justiție și protecție socială, potrivit unui raport din 2007 al Crisis Group, un think tank de stânga cu sediul la Bruxelles, care promoveză soluții politice la conflicte.

Când Hamas a preluat controlul asupra Gazei în 2007, inițial s-a confruntat agresiv cu clanurile. Familii puternice precum familia Abu Samhadana din Rafah s-au îmbogățit controlând tunelurile subterane vechi de zeci de ani prin care mărfurile și oamenii erau introduse ilegal din Egipt în Fâșia Gaza și reprezentau o provocare pentru conducerea grupului terorist. Unele clanuri aveau propriile lor miliții.

Totuși, după ciocnirile violente cu clanurile din 2008, partidul islamist a găsit un „modus vivendi” cu clanurile, a spus Zeevi, respectându-i liderii și evitând interferența.

Unele dintre clanuri au intrat în cooperare strânsă cu Hamas, în timp ce altele au păstrat distanța, inclusiv cele care erau mai aliniate cu Fatah și AP. Dar chiar și cei din urmă au trebuit să-și „acopere pariurile”, a spus Zeevi, astfel încât să-și trimită unii dintre oameni să se angajeze în instituțiile conduse de Hamas pentru a menține o relație de lucru cu gruparea teroristă

„Nu putem da înapoi ceasul istoriei”

În cazul în care Israelul va menține controlul asupra Gazei după război, colonelul în retragere Hacham a spus că în societatea tradițională, conservatoare din Gaza, structurile centrate pe familie sunt încă o forță dominantă și pot funcționa ca o legătură între guvernul israelian și populația locală. Potrivit lui Hacham, clanurile încă sunt o alternativă preferabilă față de AP, care este percepută de cetățenii săi ca fiind coruptă și ineficientă și a pierdut deja controlul asupra unor părți din Cisiordania.

Tzoreff, pe de altă parte, nu crede că Israelul ar putea păstra controlul militar și civil pe termen lung asupra Gazei: „Niciun partener internațional nu ar fi dispus să coopereze cu noi”, a avertizat el. El nu a văzut nicio alternativă la un guvern palestinian „reabilitat” care să preia controlul asupra Fâșiei, conform viziunii americane.

În fiecare societate, există o fază inițială în care comunitatea este centrată în jurul familiilor și triburilor. Într-o etapă ulterioară, apare ideea de popor. Acest lucru este valabil și pentru palestinieni", a explicat Tzoreff. „Chiar crede cineva că putem da înapoi ceasul istoriei și să-i întoarcem pe palestinieni la zilele în care nu se considerau un popor? Nu are niciun sens. Nu putem derula procesul în sens invers".