INFOGRAFIE Era imperială japoneză Heisei: schimbări, creştere şi tragedii

Abdicarea împăratului japonez Akihito pe 30 aprilie va pune punct erei imperiale Heisei, care a început pe 8 ianuarie 1989, la o zi după ce acesta a moştenit tronul, în urma decesului tatălui său Hirohito.

Economia speculativă a Japoniei se afla în ultimele sale etape atunci când Akihito a ajuns pe tron. Cota medie a acţiunilor Nikkei a ajuns la un nivel-record pe 29 decembrie 1989, dar a început să se prăbuşească în 1990. Preţurile terenurilor au urmat.

Spargerea bulei a declanşat mai multe eşecuri financiare, inclusiv prăbuşirea în 1997 a firmelor de investiţii financiare Yamaichi Securities. De asemenea, a marcat începutul a ceea ce avea să fie cunoscute drept deceniile pierdute ale stagnării economice.

Japonia, care fusese a doua cea mai mare economie a lumii, după Statele Unite, a fost depăşită de China în 2010.

Prim-ministrul Shinzo Abe şi-a început mandatul în decembrie 2012, promiţând să revigoreze economia cu o reţetă care includea o politică monetară uşoară, facilitând expansiunea rapidă, dar lăsând loc de îndoială în ceea ce priveşte sustenabilitatea creşterii economice.

Îmbătrânirea şi populaţia în scădere

Experţii în demografie au preconizat declinul în populaţia Japoniei încă înainte ca Akihito să preia tronul. Acest declin a devenit o realitate când Japonia a atins apogeul de aproximativ 128 de milioane de locuitori în 2010. În octombrie, anul trecut, populaţia era de 126,4 milioane de locuitori şi probabil că numărul ar fi fost mult mai mic dacă nu ar fi crescut numărul de rezidenţi străini.

Informaţii publicate în aprilie au arătat că procentul celor de peste 65 de ani era 28,1 la sută; vârsta populaţiei muncitoare a scăzut sub 60 de procente.

O criză istorică a forţei de muncă a determinat Japonia să înfiinţeze un nou sistem de vize care a devenit funcţional în această lună, premiţând accesul în ţară mai multor muncitori, în ciuda îngrijorărilor pe care conservatorii le au cu privire la o ameninţare la stabilitatea socială.

Dezastre

Japonia a trecut prin numeroase dezastre-naturale şi cauzate de om-în timpul erei Heisei.

Un cutremur cu magnitudinea de 7,3 a lovit centrul Japoniei pe 15 ianuarie 1995, devastând portul vestic Kobe şi omorând peste 6.400 de oameni.

Cu puţin peste două luni mai târziu, membri ai cultului Aum Shinrikyo au comis un atac cu agentul neurotoxic sarin la metroul din Tokyo, pe 20 martie, 1995, în urma căruia 13 persoane au murit, peste 5.800 au fost rănite şi mitul siguranţei publice japoneze a fost spulberat.

Un cutremur cu magnitudinea 9.0 şi tsunamiul care i-a urmat au devastat Japonia pe 11 martie, 2011, omorând aproape 20.000 de oameni şi afectând grav centrala nucleară Daiichi de la Fukushima.

Pacifism elastic

În 1991, Japonia, constrânsă de către constituţia sa postbelică pacifistă, a trimis bani, însă nu şi trupe pentru primul Război din Golf.

Afectate de criticile privind această acţiune sau mai degrabă lipsă de acţiune, guvernele au întins la maximum limitele constituţiei, trimiţând trupe în Irak pentru o misiune de reconstrucţie în 2004 şi adoptând în 2015 legi care permit ca Armata japoneză să lupte peste hotare pentru prima dată din 1945 încoace.

Japonia a crescut cheltuielile militare pentru a contracara operaţiunile militare ale Chinei şi acum cheltuieşte pentru apărare cam cât Marea Britanie.

Abe vrea să revizuie constituţia pacifistă pentru a clarifica statutul ambiguu al armatei, însă părerile opiniei publice rămân împărţite.

Cultura

În anii 1990 cultura pop japoneză-sub forma anime şi manga-a cucerit lumea întreagă cu „Dragon Ball Z” şi „Pokemon”. Până la sfârşitul erei imperiale Hesei, multe astfel de animaţii au fost traduse în nenumărate limbi.

Printre giganţi s-a numărat şi regizorul Hayao Miyazaki, al cărui film „Spirited Away” a câştigat un Oscar în 2003.

Era armoniei

Conform tradiţiei japoneze, domnia fiecărui împărat este o perioadă a istoriei, care poartă un nume simbolic. Domnia lui Akihito este perioada Heisei, termen care are înţelesul de „pace pretutindeni“. După moartea sa, Akihito va fi cunoscut drept Împăratul Heisei, la fel cum tatăl său, Hirohito, este numit în tradiţia japoneză Împăratul Showa, după numele perioadei sale („Showa“ înseamnă „pace luminată“). Până la moarte, Akihito va purta titlul de Joko (echivalentul titlului de „împărat emerit“, la fel ca în cazul Papei Benedict al XVI-lea, care a devenit „papă emerit“ după s-a retras din funcţie).

De la 1 mai, începe perioada împăratului Naruhito, Reiwa (în traducere aproximativă, „armonie frumoasă“). Drept urmare, până pe 20 aprilie japonezii sunt în anul Heisei 31, iar restul anului 2019, de la 1 mai, devine devine primul an Reiwa.