Impunitatea domneşte în statul bananier grecesc
0De Morgen, Bruxelles: Principala problemă a grecilor nu sunt banii, ci un sistem clientelar în care nimeni nu trebuie să dea socoteli, analizează un jurnalist grec.
Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi
Poate că v-aţi săturat de criza grecească, şi de altfel este cazul politicienilor cu greutate în Europa. Credeţi probabil că problemele Greciei sunt de natură financiară: o lipsă de competitivitate, o datorie şi un deficit uriaşe, un sector public contra-productiv. Aveţi dreptate, dar toate acestea nu sunt decât partea vizibilă a aisbergului.
Inima problemei este mai ales anarhia şi proasta funcţionare a justiţiei, şi apoi existenţa unui sistem clientelist bazat pe favoruri politice, schimburi de servicii, corupţie, precum şi o birocraţie monstruoasă care îşi serveşte doar propriile interese, zdrobeşte spiritul antreprenorial şi pune la grea încercare populaţia elenă. Această stare de fapt frânează îmbunătăţirile în domeniul financiar.
De la începutul crizei greceşti, era clar că politică elenă va continua să lupte pentru a menţine acest sistem clientelar, ai cărui beneficiari aparţin sectorului public, sindicatelor, şi mai ales sectorului privat finanţat de către stat. În Grecia, contractul social în vigoare deja de 35 de ani (sau poate chiar de mai demult), se bazează pe principiul conform căruia cetăţeanul votează pentru un anumit partid în schimbul unui loc de muncă în sectorul public (pentru peştii mici), sau în schimbul unui contract de achiziţie publică de o valoare exagerat de mare (pentru peştii cei mari).
În Grecia domneşte anarhia
În sistemul care domneşte în Grecia, politicienii nu trebuie să dea niciodată socoteli şi justiţia nu are nicio putere. Constituţia greacă (ţinută în braţe de ambele mari partide politice, cu neruşinare şi lăcomie), limitează considerabil posibilitatea de a lua măsuri legale împotriva politicienilor. Niciodată nu a fost deci inculpat vreun politician grec, chiar şi în cazuri răsunătoare, precum afacerea Siemens şi afacerea Vatopedu.
Theodoros Tsoukatos, un asociat apropiat al fostului prim-ministru Kostas Simitis, în anii 1990, a recunoscut în septembrie 2010 în faţa Parlamentului elen că a primit, în 1999, mită în valoare de un milion de mărci de la întreprinderea germană, o sumă pe care a dat-o apoi partidului său, PASOK. Potrivit spuselor sale, toate marile partide politice greceşti primesc mită de la companii private. Nimeni nu a căutat să afle de unde venea acel milion de mărci şi conturile partidului nu au fost niciodată examinate. În Germania, mai mulţi directori de la Siemens au fost judecaţi, dar în Grecia nu.
În 2008, a izbucnit afacerea Vatopedu. Era vorba despre schimbul de terenuri foarte valoroase aparţinând statului împotriva unor terenuri de mai mică valoare aparţinând unei mănăstiri. Acordul a costat statul, potrivit unor estimări, 100 de milioane de euro. În 2010, Parlamentul elen a decis că cinci foşti miniştri trebuiau să fie judecaţi, dar dosarele privind aceste delicte fuseseră deja clasate "fără urmărire” în 2009.
Aceste cazuri confirmă convingerea generală că în Grecia domneşte anarhia. Chiar şi în cazurile obişnuite, trebuie cinci ani pentru un prim proces, apoi trei ani pentru a merge la recurs şi încă trei ani pentru un ultim examen de către Curtea Supremă. Aceasta nu este justiţie, ci o negare a justiţiei. Iată de ce Grecia nu funcţionează ca un stat democratic, ci ca o republică bananieră din Balcani.
Versiunea completă, pe Presseurop.eu/ro.