Haine de lux și Chanel pentru elitele din Coreea de Nord, foamete pentru restul populației și chiar execuții pentru cei care fac averi

Locuitorii bogați care trăiesc lângă granița cu China cumpără articole de lux aduse de comercianții de etnie chineză, în timp ce alte regiuni se confruntă cu sărăcie extremă.

Diferențele de venituri din Coreea de Nord se adâncesc. În timp ce produsele de lux circulă printre locuitorii înstăriți din zonele de frontieră, cetățenii obișnuiți se confruntă cu o sărăcie extremă tot mai mare, scrie South China Morning Post.

Disparitățile economice din zonele apropiate de granița cu China au devenit mai pronunțate în comparație cu perioada dinaintea reluării comerțului, potrivit Daily NK.

În orașe precum Hoeryong din provincia Hamgyong de Nord și Hyesan din provincia Ryanggang, comerțul transfrontalier prin birourile vamale a crescut, iar numărul articolelor de lux aduse de comercianții de etnie chineză a crescut.

Printre bunurile care circulă acum în mod deschis în Coreea de Nord se numără produsele cosmetice și parfumurile Chanel, care odinioară erau introduse ilegal în cantități mici.

Publicația a raportat că membrii clasei bogate emergente, cunoscuți sub numele de donju, achiziționează acum singuri mărci de lux internaționale.

În Sinuiju, orașul situat la granița cu Dandong, China, hainele de blană au devenit populare în rândul femeilor înstărite, odată cu apropierea iernii.

În timp ce elitele cu legături politice acumulează și mai multă bogăție prin extinderea comerțului cu China, condițiile de viață ale locuitorilor obișnuiți din aceleași regiuni de frontieră par să se înrăutățească.

O sursă din provincia Ryanggang a declarat pentru Daily NK că multe gospodării nu își mai permit izolația termică de bază pentru iarnă.

„În anii precedenți, familiile instalau folii de plastic în această perioadă a anului, dar iarna aceasta prețul este prea mare și mulți nici nu se gândesc să le cumpere”, a spus sursa.

Într-un cartier din Hyesan cu aproximativ 30 de gospodării, doar trei au putut cumpăra folii noi, în timp ce două au refolosit materialul vechi de anul trecut.

Foliile de plastic costă aproximativ 15.000 de woni nord-coreeni (17 dolari SUA) pe metru pătrat (11 picioare pătrate), echivalentul aproximativ al prețului a 500 de grame (1,1 livre) de orez pe piețele locale – un cost pe care mulți nu și-l pot permite în contextul actualei penurii alimentare.

Experții observă că, deși inegalitatea a apărut la începutul anilor 2000 odată cu apariția piețelor informale, recenta „politizare a capitalului” prezintă noi riscuri pentru regim.

Grupurile bogate cu conexiuni politice și-au consolidat puterea economică, în timp ce săracii devin din ce în ce mai nemulțumiți de sistem.

Daily Mail a relatat recent despre execuția publică a unui cuplu în vârstă de cincizeci de ani care acumulase o avere considerabilă prin intermediul unei afaceri de reparații și închiriere de motociclete și biciclete.

Autoritățile judiciare nord-coreene au descris execuția ca fiind „un avertisment pentru menținerea ordinii economice și educarea maselor”, potrivit unui articol publicat în presa britanică.

Hong Min, cercetător principal la Institutul Coreean pentru Unificare Națională, a declarat că extinderea cooperării economice între Coreea de Nord și China a creat structuri care permit „capitaliștilor politici” să acumuleze profituri mai mari.

„Dacă sentimentul deja profund de privare în rândul locuitorilor obișnuiți continuă să se intensifice, crește și probabilitatea unei nemulțumiri publice grave”, a spus el.