Ghețarul Sacru al Eternității din Indonezia, o minune naturală, ar putea dispărea în doi ani

Ghețarii tropicali din Indonezia, una dintre cele mai rare minuni naturale din lume, se confruntă cu o amenințare iminentă de dispariție. Potrivit agenției de geofizică a țării, acești ghețari ar putea dispărea încă din 2026, fapt grăbit de sezonul secetos prelungit provocat de fenomenul El Niño.

Indonezia, care se mândrește cu a treia cea mai mare acoperire de păduri tropicale la nivel global, se pregătește pentru un sezon uscat prelungit care ar putea dura până în octombrie.

Această perioadă de secetă provocată de El Niño nu numai că sporește riscul de incendii de pădure și pune în pericol aprovizionarea cu apă curată, dar reprezintă, de asemenea, o amenințare semnificativă pentru ghețarii tropicali străvechi care fac parte din peisajul Indoneziei de peste 12.000 de ani.

Donaldi Permana, un cercetător în domeniul climei, și-a exprimat profunda îngrijorare cu privire la topirea rapidă a așa-numiților "Ghețari ai eternității". Acești ghețari, și anume Piramida Carstensz, înaltă de 4.884 de metri, și bradul East Northwall, de 4.700 de metri, sunt cuibăriți în munții Jayawijaya din Papua. Aceștia se numără printre ultimii ghețari tropicali rămași pe Pământ, scrie „The Guardian”.

Ritmul declinului este alarmant

"De la o adâncime de 32 de metri în 2010, ghețarii au scăzut la doar opt metri în 2021. Lățimea lor s-a redus, de asemenea, în mod dramatic, de la 2,4 km în 2000 la doar 230 de metri în 2022", a dezvăluit Donaldi. Această topire rapidă ar putea avea efecte în cascadă asupra ecosistemului regional și ar putea contribui la creșterea nivelului global al mării în următorii zece ani.

În ciuda acestei perspective sumbre, nu se poate face mare lucru pentru a opri retragerea ghețarilor. "Acum suntem martorii extincției ghețarilor", a declarat Donaldi, care este, de asemenea, coordonatorul diviziei de cercetare climatică a agenției BMKG. "Singura noastră consolare ar putea fi documentarea existenței lor pentru generațiile viitoare".

În timp ce ghețarii din Indonezia sunt unici, alți ghețari tropicali pot fi găsiți în Anzii din America de Sud și pe vârfurile Kilimanjaro, Muntele Kenya și Rwenzory din Africa.

Este interesant faptul că Indonezia deține titlul de cel mai mare exportator de cărbune din lume, energia pe bază de cărbune constituind peste jumătate din aprovizionarea sa cu energie. Cu toate acestea, națiunea și-a stabilit obiective ambițioase de mediu. Până în 2030, aceasta își propune să reducă emisiile cu 31,89% în mod independent sau cu 43,2% cu ajutorul colaborării internaționale. Obiectivul general este de a obține emisii nete zero până în 2060.

În timp ce lumea se confruntă cu realitățile schimbărilor climatice, situația dificilă a Ghețarului Eternity din Indonezia reprezintă un memento emoționant al nevoii urgente de acțiune la nivel mondial.

Ghețarul Sacru al Eternității

Încălzirea globală, un fenomen care afectează fiecare colț al planetei noastre, se manifestă în diverse moduri. De la diminuarea vârfurilor înzăpezite din Africa, care amenință industria turismului, până la retragerea ghețarilor din Peru, care cauzează penuria de apă potabilă în aval, repercusiunile sunt vaste și variate.

Cu toate acestea, în Indonezia, efectele încălzirii globale nu se referă doar la lipsa sau abundența apei. Aici, topirea gheții povestește o poveste care împletește știința, cultura și spiritualitatea. Ghețarul Eternity (Eternitate), așa cum este cunoscut local, are o semnificație profundă pentru triburile indigene care trăiesc în jurul său.

Dr. Permana, cercetător de frunte în domeniu, explică pentru ABC News: "Triburile locale consideră acest ghețar ca fiind sacru. Pentru ei, nu este doar o masă de gheață, ci este întruchiparea zeului lor. Îndepărtarea gheții din acest ghețar este ca și cum ar fi îndepărtat creierul divinității lor".

Această credință adânc înrădăcinată a reprezentat o provocare pentru Dr. Permana și echipa sa atunci când s-au angajat în misiunea lor de a extrage carote de gheață din ghețar pentru cercetare. În timp ce tânăra generație a înțeles implicațiile științifice ale schimbărilor climatice, bătrânii s-au luptat să împace credințele lor spirituale cu dovezile tangibile ale încălzirii planetei. "Tinerii înțeleg știința din spatele schimbărilor climatice, dar pentru bătrâni, sfințenia ghețarului rămâne primordială", notează Dr. Permana.

Cu toate acestea, cercetarea a scos la iveală constatări alarmante. Studiul pe care echipa l-a făcut asupra nucleelor de gheață a arătat că evenimentul El Niño din 2015/2016, parte a Oscilației Sudice El Niño (ENSO) care se repetă la fiecare doi până la șapte ani, a adus condiții mai calde și mai uscate. Acest lucru a dus la o pierdere accelerată de gheață.

Datele au indicat, de asemenea, că "încălzirea regională a atins un punct critic. Un alt El Niño puternic ar putea însemna sfârșitul ultimilor ghețari tropicali cuibăriți între Himalaya și Anzi".

În timp ce climatologii anticipează o schimbare către La Niña, caracterizată prin condiții mai umede în Indonezia, Dr. Permana avertizează că nu trebuie să ne culcăm pe o ureche.

"Ansamblul ghețarilor nu înseamnă doar vapori de apă. Temperaturile reci sunt cruciale. Chiar dacă precipitațiile sub formă de zăpadă cresc, pentru ca un ghețar să se formeze, zăpada trebuie să se compacteze, iar temperaturile trebuie să rămână reci pentru o perioadă îndelungată", explică el.

În timp ce lumea se confruntă cu consecințele tangibile ale încălzirii globale, povestea Ghețarului Eternity servește drept un memento emoționant. Nu este vorba doar de topirea gheții sau de creșterea nivelului mării, ci și de golurile culturale și spirituale profunde pe care schimbările climatice le pot lăsa în urma lor.