Europa, divizată în privinţa unei intervenţii în Siria

Câteva state europene şi-au exprimat din start opoziţia faţă de o implicare militară a trupelor lor într-un viitoare intervenţie coordonată în Siria. Polonia, Italia şi Belgia au adoptat o atitudine fermă, chiar înaintea verdictului pe care ONU îl va da în curând, cu privire la rezultatele expertizei echipei sale la locul presupusului atac chimic din suburbiile Damascului.

Polonia nu va participa la o intervenţie militară în Siria, deoarece o astfel de operaţiune nu va aduce rezultatele scontate, a declarat miercuri premierul polonez, Donald Tusk, citat de AFP.

„Polonia nu intenţionează să participe la o intervenţie de acest gen", a declarat Tusk.„Nu sunt convins că un atac armat ar putea opri crimele", a afirmat el.

„Înţeleg motivaţiile, dar nu împărtăşesc credinţa şi entuziasmul celor care cred că o astfel de operaţiune ar putea avea efecte pozitive", a adăugat el.

Polonia, foarte implicată alături de Statele Unite în operaţiunile din Irak, apoi în cele din Afganistan, încearcă să limiteze participarea sa în misiunile militare îndepărtate, pentru a se concentra pe modernizarea forţelor de pe teritoriul său.

„Noi abandonăm fără ezitare politica misiunilor, anunţată în 2007 într-un exces de zel şi nechibzuit", a declarat la mijlocul lui august preşedinele polonez Bronislaw Komorowski.

Statele Unite şi aliaţii lor s-au declarat pregătiţi pentru o operaţiune militară împotriva Siriei, pe care o acuză de comiterea unui masacru cu ajutorul armelor chimice, la 21 august.

Rusia a afirmat că o soluţie militară în Siria va destabiliza statul şi întregul Orient Mijlociu, Moscova împiedicând orice iniţiativă a Consiliului de Securitate privind o acţiune represivă împotriva aliatului său.

 Italia a respins marţi posibilitatea unei intervenţii militare în Siria fără aprobarea Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite, apreciind că singura opţiune este "o soluţie politică negociată", relatează AFP.

„Italia nu va lua parte la vreo soluţie militară fără mandatul Consiliului de Securitate al ONU", a declarat ministrul italian de Externe, Emma Bonino, în faţa Parlamentului.

Ministrul a anunţat că o reuniune a Consiliului de Securitate a fost propusă pentru miercuri, în timp ce NATO va aborda problematica siriană joi, la Bruxelles. Ea a anunţat, de asemenea, că ţări din cadrul grupului Prietenii Siriei şi opoziţia siriană se vor întruni pe 4 septembrie, în cadrul unei reuniuni ministeriale, însă nu a precizat locul întâlnirii.

„Opţiunea unei intervenţii limitate riscă să devină nelimitată", a apreciat Bonino, adăugând că Italia este "deja angajată" din punct de vedere militar în alte regiuni din lume, mai ales în Afganistan.

„Nu există o soluţie militară pentru conflictul sirian. Singura soluţie este o soluţie politică negociată", a insistat ea, îndemnând la mai multă "determinare" pentru continuarea negocierilor între părţile aflate în conflict.

Cu toate acestea, un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării a precizat că baze aeriene şi navale italiene ar putea fi utilizate de către alte ţări pentru un eventual atac, sub rezerva aprobării Parlamentului.

Această aprobare nu ar fi necesară, în schimb, pentru baza militară americană de la Sigonella, în Sicilia, care face obiectul unui acord bilateral italiano-american. Bazele militare italiene au fost utilizate pe larg în timpul intervenţiei occidentale în Libia, în 2011.

La sfârşitul unei reuniuni, luni seara, Guvernul italian a apreciat că regimul sirian a depăşit "un punct fără întoarcere", dar insistă asupra faptului că orice răspuns trebuie decis la nivel multilateral.

Statele Unite şi aliaţii lor păreau tot mai fermi, marţi, să lanseze un atac împotriva regimului lui Bashar al-Assad, acuzat de comiterea unui atac chimic în apropiere de Damasc, care reprezintă obiectul unei anchete efectuate de către experţi ONU.

Belgia nu este „convinsă", încă, de legitimitatea unei intervenţii militare în Siria şi solicită informaţii din partea ţărilor care afirmă că deţin probe privind folosirea de arme chimice de către regimul de la Damasc, a declarat miercuri şeful diplomaţiei belgiene, citat de AFP.

„Încă nu sunt convins. Cerem să primim informaţii care dovedesc că aceste arme (chimice) au fost utilizate", a declarat pentru postul de televiziune public RTBF ministrul de Externe Didier Reynders.

Belgia solicită clarificări, „mai întâi de la ONU, dacă inspectorii aflaţi la faţa locului pot să-şi realizeze misiunea", a explicat el.

Dar, „în cazul în care Franţa, Statele Unite şi Marea Britanie au informaţii pe această temă, să le transmită şi aliaţilor lor din cadrul NATO", a adăugat el, în timp ce o reuniune a ambasadorilor ţărilor Alianţei Atlantice se va desfăşura miercuri, la Bruxelles.

Şeful diplomaţiei belgiene a menţionat riscurile unei intervenţii militare.

„Care ar fi consecinţele pentru Siria şi pentru regiune? Şi care ar fi consecinţele unei acţiuni fără acordul Consiliului de Securitate? Dacă alţii o fac, mâine, Rusia ar putea şi ea să hotărască să intervină fără aprobare", a spus el.

„Folosirea armelor chimice este o crimă odioasă. Trebuie să existe o sancţiune", a adăugat, totuşi, Reynders.

Însă Belgia nu a fost solicitată de către aliaţii săi şi nu ar trebui să participe la o operaţiune "care va fi probabil organizată de câteva state", a afirmat ministrul de Externe belgian.

Atacurile asupra Siriei vor avea loc în decurs de "câteva ore" sau "câteva zile", a apreciat el.

Şeful grupului liberal din cadrul Parlamentului European, fostul premier belgian Guy Verhofstadt, a cerut, la rândul său, ca reprezentanta diplomaţiei europene, Catherine Ashton, să convoace o "reuniune de urgenţă" a miniştrilor europeni de Externe.

„În acest stadiu, următoarea reuniune a miniştrilor (de Externe) este de cea de la Vilnius", în perioada 6-7 septembrie, a reacţionat un purtător de cuvânt al lui Catherine Ashton.

Deşi Parisul şi Lodra par pregătite să intervină, alături de americani, pentru a răspunde presupusului atac chimic de la 21 august, Germania, Italia şi Polonia sunt mai reticente. Aliaţii rus şi iranian ai regimului lui Bashar al-Assad au avertizat, de asemenea, în privinţa riscurilor destabilizării întregii regiuni.