De ce strategia globală a Chinei nu este similară cu cea sovietică sau rusă - Analiză

Turneul european al lui Xi Jinping este unul dintre principalele subiecte politice din ultimele zile în întreaga lume. Relațiile Beijingului cu europenii au slăbit considerabil, iar restabilirea lor este o sarcină incredibil de dificilă, susține Viktor Konstantinov , profesor asociat al Institutului de Relații Internaționale KNU Taras Șevcenko, ăntr-un articol pentru Zerkalo Nedeli.

Nu lipsesc obstacolele în calea implementării sale - întărirea autocrației la Beijing, concurența neloială și spionajul industrial din partea companiilor chineze, consolidarea Occidentului (și creșterea influenței SUA asupra europenilor), politicile agresive ale Chinei în Asia de Est și, în cele din urmă, sprijinul pe care Beijingul îl oferă Rusiei.

Principalele mesaje ale lui Xi pentru europeni

Acest turneu a avut o sarcină primordială evidentă - să declare viziunea chineză asupra ordinii mondiale și să „recruteze” oameni cu gânduri similare în Europa, care sunt de acord cu arhitectura politică globală propusă de Beijing. Manifestul geopolitic al lui Xi Jinping a fost promovat în mod deschis și activ. La urma urmei, ceea ce mulți comentatori au perceput doar ca o altă expresie lipsită de sens - „multipolaritatea”, „politica independentă a statelor conducătoare”, „autonomia deciziilor” – au fost de fapt principalele mesaje ale lui Xi pentru europeni.

Agenda publică a negocierilor europene ale lui Xi Jinping era de așteptat să acopere toate problemele stringente de astăzi. În Franța, s-a pus accent pe comerțul liber, pe implicarea activă a Sudului Global în procesele politice mondiale, pe „responsabilitatea globală” a marilor puteri și pe „armistitiul olimpic” global pe timpul Jocurilor Olimpice de la Paris.

În Serbia, declarațiile despre amenințarea intervenției occidentale la adresa integrității teritoriale a țărilor din diferite părți ale lumii (referindu-se în mod clar la problemele din Taiwan și Kosovo), despre „agresivitatea NATO” și „intervenția americană” au devenit cele mai vizibile. .

În Ungaria, principalele subiecte au fost libertatea investițiilor, inadmisibilitatea protecționismului (desigur, era vorba doar de protecționismul țărilor occidentale, a cărei „victimă” era China și indirect – partenerii săi cei mai apropiați, cum ar fi Budapesta) și necesitatea de a acorda prioritate cooperării economice în politica mondială.

Strategia globală a Chinei este adesea înțeleasă greșit. Aceasta a fost asimilată politicii sovietice din timpul Războiului Rece și politicii rusești contemporane, pe motiv că în toate aceste cazuri Statele Unite sunt principalul adversar.

Beijingul vede ordinea mondială în mod diferit. Vrea să își stabilească hegemonia în Asia de Est în liniște și pace și abia apoi să își extindă influența. Da, pe termen lung, acest scenariu ar putea duce, de asemenea, la o ciocnire cu Statele Unite. Dar aici și acum, China are nevoie de o multipolaritate reală, astfel încât Washingtonul să fie distras de alte centre de putere și să nu se poată mobiliza împotriva Chinei.

La Paris, Xi a declarat că China și Franța "trebuie să își apere independența și să lucreze împreună pentru a preveni un nou Război Rece sau o confruntare între blocuri". Punctul de vedere al lui Xi cu privire la rolul Chinei și al UE este clar: acestea pot acționa ca centre de putere independente, insule de neutralitate în războaiele de astăzi, și astfel să se asigure că conflictele regionale nu escaladează într-un război mondial.