De ce foarte puține țări ar fi putut „face față” unui atac atac masiv cu rachete ca cel lansat de Iran asupra Israelului

Marea Britanie nu ar fi putut „face față” atacului masiv cu rachete lansat marți, 2 octombrie, asupra Israelului de către Iran, a spus ambasadorului Israelului în Regatul Unit, citat de The Sun.

„Nu cred că Marea Britanie ar fi făcut față la 181 de rachete trase direct către Londra, Manchester, Birmingham . . ., a declarat ambasadorul Israelului, Tzipi Hotovely. 

Comentariile sale pot părea surprinzătoare, dar sunt, de asemenea, fără îndoială, adevărate, notează publicația.

Marea Britanie nu este apărată de aceleași straturi de sisteme de apărare antiaeriană de talie mondială ca Israelul.

Asta pentru că Marea Britanie nu este în război cu vecinii săi. Israelul cu siguranță este.

Nu am fi putut opri un baraj de 181 de rachete balistice care au nevoie de doar 12 minute din momentul în care sunt lansate până în momentul în care ajung la țintă.

Regatul Unit nu dispune de sistemele antirachetă Iron Dome sau Praștia lui David, deși nu acestea au fost cele care au salvat Israelul marți.

Marea Britanie nu are nici bateriile de rachete Patriot pe care Israelul și Iordania le folosesc pentru a se proteja de Iran.

Armele care au salvat Israelul

Armele care au salvat cu adevărat Israelul în această săptămână sunt sistemele sale de rachete antibalistice Arrow 2 (Săgeata) și Arrow 3 și două distrugătoare ale marinei americane.

”Săgețile” sunt bijuteriile coroanei sistemului israelian de apărare antiaeriană, un sistem multistrat de apărare antiaeriană. Ele pot doborî rachete în spațiu.

Singurul lucru din arsenalul Marii Britanii care poate fi comparat sunt cele câteva zeci de rachete Sea Viper aflate la bordul a șase distrugătoare ale Royal Navy.

Asta pentru că Marea Britanie nu este în război cu vecinii săi. Israelul cu siguranță este.

„Am văzut centrul Israelului acoperit cu rachete”, a relatat ambasadorul israelian.

Ceea ce dorea să spună era că atacul de marți ar fi putut umple cu ușurință morgile Israelului dacă apărarea sa antiaeriană nu ar fi funcționat.

A fost un adevărat miracol faptul că doar o singură persoană a murit strivită de resturile căzute în Cisiordania ocupată.

Un baraj de 182 de rachete balistice este uriaș.

Când Iranul a lansat un atac similar în aprilie, a tras 120 de rachete balistice flancate de 170 de drone care zburau încet, în jur de 30 de rachete de croazieră care zboară la joasă înălțime.

Potrivit presei israeliene, dronele au avut nevoie de până la nouă ore pentru a ajunge, rachetele de croazieră au avut nevoie de aproximativ două ore, în timp ce unele dintre rachetele balistice au avut nevoie de doar 12 minute.

A fost pentru prima dată când Teheranul a îndrăznit să lanseze un atac direct asupra Israelului.

Și și-a telegrafiat intențiile cu câteva zile înainte. Acest lucru a permis Americii să coordoneze aliații, inclusiv Marea Britanie, Franța și Iordania, pentru a sprijini o misiune comună de doborâre.

Atacul de marți a fost diferit. Iranul a tras doar rachete balistice - dar cu 50 % mai multe - și nu a existat aproape niciun avertisment.

În jurul orei 16:00, ora Marii Britanii, (18.00 ora României) oficialii americani au dezvăluit că se așteptau ca Iranul să lanseze un atac în următoarele 12 ore.

Este posibil ca sateliții spion să fi observat mișcările forțelor de rachete ale Iranului. Sau s-ar putea să fi interceptat ordine de pregătire a armelor pentru lansare.

La doar 90 de minute mai târziu, Israelul și-a avertizat cetățenii să se adăpostească.

Și câteva minute după aceea, pe cerul Israelului s-au văzut explozii.

Matthew Savill, director în științe militare al think tank-ului RUSI din Londra, a declarat că majoritatea rachetelor iraniene par să fie rachete balistice cu rază medie de acțiune Emad și Ghadr-1, care sunt variante ale rachetei Shahab-3.

Acestea au o lungime de aproximativ 16 metri, cântăresc aproximativ 19 tone și au o rază de acțiune de până la 2 000 km.

Ele sunt proiectate să explodeze la marginea spațiului înainte de a reintra în atmosfera Pământului, să se rupă în părți mai mici și să plonjeze spre ținte cu o viteză de multe ori mai mare decât cea a sunetului.

Iranul a afirmat, de asemenea, că a lansat rachete Fattah 1 „hipersonice” mult mai noi.

Rachetele hipersonice pot manevra la o viteză de cinci ori mai mare decât cea a sunetului, ceea ce le face mult mai greu de interceptat.

Gardienii Revoluției din Iran au susținut că Fattah 1 au fost îndreptate împotriva apărării antiaeriene a Israelului. Mai exact, spre locațiile ude bănuiau că se aflau sistemele Arrow-2 și Arrow-3.

Oricare ar fi fost rachetele implicate, lansările au fost detectate imediat de sateliții cu infraroșu și de sistemele radar cu rază lungă de acțiune.

Aceste date sunt transmise direct punctelor de comandă și control ale apărării antiaeriene - creiere bazate pe inteligență artificială - care fac calcule în fracțiuni de secundă privind traiectoriile rachetelor și țintele cele mai probabile.

Sistemele de apărare antiaeriană trebuie, de asemenea, să decidă aproape instantaneu ce interceptoare să tragă asupra fiecărei rachete, după clasificarea țintelor în funcție de prioritate.

Se pare că țintele de marți au inclus sediul serviciului de spionaj israelian Mossad din Glilot, Tel Aviv, și două baze aeriene importante, Tel Nof și Nevatim.

Institutul pentru Studiul Războiului a declarat că Iranul a încercat să copleșească sistemul Arrow prin „saturarea” acestuia cu rachete. Nu este clar dacă a funcționat. SUA și Israelul au declarat că atacul a fost „ineficient”.

Dar, după cum a subliniat Matthew Savill, înregistrările video au surprins „impacturi multiple”, în special la baza aeriană Nevatim.

Se crede că aproximativ o duzină de rachete și-ar fi găsit țintele.

Savill a remarcat, de asemenea, că o serie de interceptări au fost făcute în ultima secundă, în așa-numita „fază terminală”.

Desigur, Israelul nu a fost singur. Marea Britanie a mobilizat avioane Typhoon, deși nu a fost nevoie să intervină. Iordania și-a pus în funcțiune bateriile Patriot.

Iar două distrugătoare ale Marinei SUA, USS Bulkeley și USS Cole, au lansat o duzină de rachete interceptoare pentru a doborî ceea ce oficialii au numit „o mână” de rachete.

Întrebarea este acum cum răspunde Israelul. Va ține cont de sfatul aliaților săi de a detensiona situația?

După cum a declarat ieri ministrul britanic al apărării, John Healey, „cea mai mare preocupare a noastră este să evităm ca acest conflict să scape de sub control și să se transforme într-un război regional mai amplu”.

Da spirala escaladării pare destinată să continue. Ambasadorul Hotovely a promis „acțiune”. „Iranul va plăti prețul. . . Va exista o răzbunare severă din partea Israelului”, a spus diplomatul.