De ce aleg românii Japonia: avantajele și capcanele vieții într-una dintre cele mai bogate țări din lume

Două - trei mii de români trăiesc în Japonia, una dintre marile economii ale lumii, lăudată pentru nivelul ridicat de trai. Pentru unii dintre aceștia, Japonia a devenit un „tărâm al făgăduinței” pe care nu ar vrea să îl mai părăsească pentru România.

Peste 122 de milioane de oameni trăiesc în Japonia, una dintre cele mai dezvoltate țări economic din lume, apreciată pentru infrastructura modernă, tehnologiile avansate și industriile sale performante în domeniul auto, al construcției de nave, al echipamentelor industriale, al electronicii și al roboticii.

Românii, una dintre comunitățile mici de străini din Japonia

Câteva mii de români s-au stabilit în Japonia în ultimele decenii, atrași de oportunitățile de muncă și de nivelul ridicat de trai. Oamenii au avut însă de înfruntat dificultățile legate de cunoașterea limbii și de cultura japonezilor, dar și cele ale miilor de kilometri care despart cele două țări. 

„Comunitatea românească din Japonia atinge în prezent un număr de aproximativ 2.500 de persoane, conform evidențelor autorităților japoneze, românii fiind prezenți pe întreg arhipelagul nipon, principalele comunități fiind localizate în zona Kanto, care include și zona metropolitană Tokyo, urmată de zona Kansai, care include metropola Osaka, apoi Kanagawa, Aichi și Nagasaki. Din evidențele Ambasadei și în urma contactelor cu cetățenii români rezultă că prezența românească este răspândită de la Sapporo (nord) până în insulele Okinawa (sud)”, transmite Ambasada României în Japonia.

Un inginer român în IT, care trăiește de zece ani în Japonia, s-a oferit să răspundă curiozităților pe care internauții le au despre țara sa adoptivă.

A primit numeroase întrebări despre stilul de viață al japonezilor, despre cultura pe care aceștia o au pentru muncă și despre provocările pe care le întâmpină cei care își doresc să se stabilească în Japonia. În societatea japoneză, munca poate fi dusă la extrem în multe cazuri, afirmă românul.

„Sunt mulți pentru care munca este principalul obiectiv. În alte cazuri, stai la muncă și te prefaci ocupat pentru că șeful nu a plecat încă și ar fi nepoliticos să pleci înaintea lui”, susține acesta, într-un mesaj publicat pe Reddit. 

Unii români care au locuit la rândul lor în Japonia povestesc experiențe asemătoare.

„Am fost acolo o perioadă scurtă, ca un șef mic, iar chestia cu plecarea de la lucru era interesantă. Erau zile în care se putea pleca cu una-două ore înainte de terminarea programului și le spuneam că pot să plece. Eu mai rămâneam, pentru că aveam treabă. Nu pleca nimeni. Unul dintre colegi mi-a spus că, atunci când le zic să plece, să mă duc să iau un ceai de undeva de lângă birou, să ies din clădire. După câteva minute plecau toți, îi vedeam cum ieșeau din clădire”, a povestit altcineva.

În ultimii ani, remarcă românul stabilit în Japonia, oamenii au început să pună mai mult preț pe echilibrul dintre viața personală și muncă. În plus, populația Japoniei este în scădere, iar insuficiența forței de muncă este resimțită în unele domenii.

Japonezii leagă prietenii mai dificil cu străinii

Japonezii au relații de prietenie mai formale față de străini, dar într-o țară unde românii sunt puțini, rezidentul nu prea a avut de ales. 

„Poți să îți faci prieteni la birou, dacă ai hobby-uri sau dacă ai copii, cu părinții altor copii. La fel ca în orice țară. Singura parte diferită este că, în general, nu mergi la alți prieteni acasă”, afirmă acesta.

Cel mai ușor mod pentru un român să se stabilească în Japonia este să găsească o companie care să îl angajeze.

„Este dificil dacă nu știi limba și nu ai o abilitate greu de găsit, care să compenseze. Probabil va fi și mai dificil pe viitor, deoarece se ia în considerare introducerea cerinței unui nivel minim de cunoaștere a limbii pentru a primi viză. O altă variantă este să înființezi o companie, dar ai nevoie de capital, să angajezi cel puțin un japonez și să depui documentele necesare în limba japoneză”, susține românul.

Case vândute la prețuri simbolice în Japonia

Unii români au vrut să afle de ce casele bătrânești din Japonia sunt atât de ieftine, unele, aflate în zone rurale, fiind oferite la câteva mii de dolari, iar altele chiar la prețuri simbolice. 

„Există multe motive pentru care casele respective sunt ridicol de ieftine. Sunt vechi, dărăpănate, necesită investiții majore. Sunt în zone în declin, unde aproape toți locuitorii sunt bătrâni. Departe de orice stație. Posibil chiar în zone în care nici nu poți reconstrui etc. Doar pentru că ai o casă nu înseamnă că te poți muta aici”, afirmă acesta.

Pentru mulți români, distanța de 9.000 de kilometri dintre Japonia și România a reprezentat un neajuns. Rezidentul susține, la rândul lui, că i-a fost dificil să revină în vacanțe în România sau în alte state din Europa, preferând Japonia sau alte țări din Asia.

„Am trăit și eu patru ani în Tokyo. Timpul necesar pentru a călători în Europa a fost factorul decisiv pentru care m-am întors înapoi”, adaugă altcineva.

În Japonia, afirmă rezidentul, singurii români cu care a interacționat au fost cei de la ambasadă, o dată la câțiva ani, sau, uneori, prieteni ori membri ai familiei veniți în vizită.

„Nu mi-a fost dor de România. Casa, pentru mine, este aici”, adaugă acesta.

Japonezii, cultul muncii transmis de generații

Omul de afaceri Carmen Hărău, fost parlamentar de Hunedoara, a călătorit în Japonia și a prezentat apoi o descriere în detaliu a societății japoneze.

Locuitorii ei muncesc până la vârste înaintate, trăiesc modest și dau dovadă de un uriaș spirit de sacrificiu, fapt care a ajutat țara lor să se mențină în topul celor mai puternice state din lume din punct de vedere economic, relata aceasta pe pagina sa de Facebook.

Japonezii muncesc, trimit la export mașini, electronice, produse chimice, în general bunuri care înglobează manoperă și inteligență, și importă materii prime, inclusiv pentru industria alimentară. În zona lor rurală nu găsești parcele de teren necultivat, nota Carmen Hărău. Seara, însă, ceea ce poate observa turistul ajuns în Japonia este oboseala de pe chipurile localnicilor.

„Privindu-i foarte de aproape, în Japonia n-ai cum să nu remarci, după-amiază, mai ales după ora 18, oameni foarte obosiți pe stradă, în metrou, în restaurante. Au apartamente sau garsoniere foarte mici, adesea de circa 20 de metri pătrați, spații mici pentru bucătării și nu prea gătesc. Mănâncă la restaurante mâncare tradițională, convenabilă ca preț, iar problema prospețimii ei nici nu intră în discuție, face parte din aerul pe care îl respiră. Totul are termen de valabilitate foarte mic. Sunt atât de bine organizați, încât mențin foarte bine echilibrul între ce produc sau importă și ce consumă”, a scris Carmen Hărău.

Deși vârsta de pensionare în Japonia este de 60 de ani, japonezii pot rămâne să muncească oricât doresc, iar angajatorii sunt obligați să îi păstreze în câmpul muncii până la 65 de ani. După această vârstă, salariatul are nevoie de acordul companiei dacă dorește să continue. Japonezii nu iau și pensie, și salariu în același timp.

Vârstnicii între muncă și izolare

Japonia este o lume stranie, unde oamenii au cea mai mare speranță de viață din lume și dau dovadă de un uriaș spirit de sacrificiu, concluzionează economistul.

„Mulți japonezi vârstnici, octogenari sau nonagenari, încă lucrează, făcând activități adecvate vârstei lor”, scrie Carmen Hărău.

Unii japonezi spun că fenomenul are și o explicație mai simplă, legată de mentalitatea generațiilor mai vechi și de faptul că au fost obișnuiți să muncească toată viața.

„Bunicul meu, care era și el tâmplar, a lucrat până la peste 80 de ani. Oamenii de genul acesta, care au fost activi fizic toată viața, pur și simplu nu pot să se oprească”, arăta un japonez, pe o platformă de socializare.

Altcineva leagă faptul că oamenii rămân activi până la vârste foarte înaintate de speranța mare de viață a japonezilor.

„Vârstnicii rămân activi, au un scop în viață (chiar dacă altora li se pare un job prost sau banal, ei probabil îl iubesc și le place să aibă un scop, să socializeze cu clienții sau colegii etc.). Desigur, pentru cei care sunt nevoiți să muncească doar ca să supraviețuiască este trist, dar o parte bună chiar vor să facă asta”, afirmă altcineva.

Pe platformele sociale, mulți rezidenți străini din Japonia se plâng însă că, atunci când ajung la vârste mai înaintate, devin tot mai izolați.

„Mulți dintre cei care au venit în anii ’90 sau la începutul anilor 2000 au acum 60–70 de ani, iar problemele sunt destul de dure. Mulți nu au contribuit suficient la sistemul de pensii. Mulți au lucrat zeci de ani în joburi instabile. Birocrația japoneză este dificilă chiar și pentru japonezi, dar pentru cineva în vârstă și fără fluență în limbă devine aproape imposibilă. Nu au familie în Japonia pe care să se poată baza. Comunitățile locale de seniori sunt aproape exclusiv japoneze și greu de accesat. Unii nici măcar nu știu cum să aplice pentru asigurarea pentru îngrijire pe termen lung sau pentru ajutor social”, se plânge unul dintre ei.

Explicația oferită de acesta este că Japonia i-a tratat pe străini ca pe „forță de muncă”, nu ca pe „rezidenți”, iar acum vine nota de plată. Unii cred că acest tratament li se aplică și japonezilor, doar că străinii care locuiesc de mult timp în Japonia sunt mai afectați, deoarece nu cunosc bine limba.

Cum se trăiește în Japonia

În 2024, salariul mediu lunar în Japonia a fost de aproximativ 379.434 yeni (2.344 euro), potrivit unui raport al OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică).

În Tokyo, salariul mediu lunar în 2024 este de aproximativ 576.000 yeni (3.533 euro), potrivit Salary Explorer.

„Anual, aceasta înseamnă aproximativ 6.912.000 yeni (42.636 euro). Aceste valori reflectă nivelul veniturilor dintr-un oraș cunoscut pentru costul ridicat al vieții, dar și pentru oportunitățile mult mai bune comparativ cu orașele mici și zonele rurale”, notează platforma relocate.me.

În Japonia, o persoană singură cheltuie în medie aproximativ 217.746 yeni pe lună (circa 1.400 de dolari), în timp ce o familie de patru persoane are costuri totale de aproximativ 649.018 yeni (în jur de 4.200 de dolari), potrivit Numbeo.

Platforma relocate.me arată că, pentru a trăi confortabil în Japonia, în special în Tokyo, și pentru a putea face și economii, ar fi necesar un venit de aproximativ 450.000–500.000 de yeni net pe lună (2.760–3.067 euro).

Unele dintre cele mai bine plătite locuri de muncă din Japonia se găsesc în domenii ca finanțele, tehnologia și medicina, arată datele publicate de platforma Payscale.

Potrivit acestora, salariile anuale pentru profesii frecvente în rândul expaților sunt de aproximativ 4.000.000 de yeni (24.541 de euro) pentru un specialist în marketing digital sau pentru un analist de date, 4.211.656 de yeni (25.839 de euro) pentru un specialist în resurse umane și 4.964.538 de yeni (30.459 de euro) pentru un designer UX. Un inginer software poate câștiga în jur de 4.540.147 de yeni pe an (27.855 de euro), iar un inginer DevOps aproximativ 5.000.000 de yeni (30.676 de euro). Veniturile cresc în cazul pozițiilor de conducere.

Toți rezidenții Japoniei sunt obligați să aibă asigurare de sănătate. Sistemul de asigurare acoperă, în mod obișnuit, aproximativ 70% din costurile medicale, pacienții plătind în general restul de 30%. Persoanele cu venituri mici, copiii și vârstnicii beneficiază de subvenții suplimentare pentru a reduce cheltuielile suportate din propriul buzunar.

Guvernul japonez reglementează strict sistemul de sănătate pentru a menține costurile accesibile. Costurile medicale din Japonia sunt relativ scăzute comparativ cu alte țări dezvoltate. Cheltuielile suportate direct de pacienți sunt controlate de stat, iar costurile foarte mari sunt plafonate, astfel încât persoanele să fie protejate financiar în cazul unor probleme grave de sănătate.