De ce a supraviețuit moștenirea aparatului de securitate sovietic după prăbușirea URSS: „Faptul că nu aveți cazier judiciar e eșecul nostru”

La mai bine de trei decenii de la dispariția Uniunii Sovietice, multe dintre instituțiile și reflexele autoritare create în perioada sovietică continuă să influențeze viața politică din fostele republici ale URSS. Potrivit Moscow Times, persistența acestei moșteniri nu poate fi explicată doar prin liderii politici sau contextul geopolitic, ci și prin lipsa unei confruntări reale cu trecutul represiv.

Leila Nazgül Seiitbek, președinta organizației Freedom for Eurasia (FFE), o organizație pentru drepturile omului cu sediul la Viena, axată pe autocrație, corupție și represiune transnațională în spațiul post-sovietic, pornește analiza de la o experiență personală: pe rețelele sociale din Asia Centrală a întâlnit un citat atribuit lui Felix Dzerjinski, fondatorul poliției secrete sovietice CEKA și unul dintre arhitecții Terorii Roșii.

„Faptul că nu aveți cazier judiciar nu este meritul dumneavoastră, ci eșecul nostru.”

Deși nu există dovezi că Dzerjinski ar fi rostit aceste cuvinte, ideea reflectă filosofia pe care acesta a exprimat-o deschis. „Noi reprezentăm teroarea organizată și acest lucru trebuie spus foarte clar”, declara el.

Mai important decât autenticitatea citatului este faptul că acesta continuă să fie afișat în sedii ale poliției și serviciilor de securitate din unele state postsovietice, semn că anumite concepții despre rolul statului și al instituțiilor de forță au supraviețuit căderii URSS.

Optimismul de după 1991 și limitele sale

După destrămarea Uniunii Sovietice, în 1991, multe state occidentale au presupus că fostele republici sovietice vor evolua în mod natural către democrație.

Primele evoluții păreau să confirme această așteptare: au fost organizate alegeri, au fost adoptate noi constituții, iar economiile planificate au început tranziția spre economia de piață. Simbolurile regimului sovietic au dispărut treptat din spațiul public.

Autoarea susține că acest optimism a ignorat rezistența instituțiilor construite în perioada sovietică și continuitatea personalului administrativ și de securitate.

Statele baltice și Ucraina, exemple diferite

Autorul consideră că Estonia, Letonia și Lituania reprezintă excepții.

Aceste state au deschis arhivele fostului KGB, au aplicat politici de lustrație și și-au construit identitatea democratică pe ruptura față de perioada ocupației sovietice.

În mod similar, Ucraina a accelerat procesul de desovietizare după 2014, iar după invazia rusă din 2022 acesta a devenit, potrivit analizei, o chestiune de supraviețuire națională.

Rusia: instituțiile s-au schimbat, logica a rămas

În cazul Rusiei, autoarea apreciază că schimbările democratice din anii '90 nu au eliminat structurile de putere moștenite din perioada sovietică.

În opinia sa, nu a existat o restaurare propriu-zisă a Uniunii Sovietice, ci o adaptare a vechilor reflexe autoritare la un nou context politic.

Astfel, suspiciunea față de societatea civilă, limitarea opoziției și subordonarea drepturilor individuale intereselor statului au redevenit treptat elemente centrale ale guvernării.

Asia Centrală: continuitatea modelului sovietic

Analiza identifică tendințe similare și în statele din Asia Centrală.

În Kârgâzstan, viața politică a fost marcată de schimbări frecvente de putere, însă serviciile de securitate și-au păstrat influența.

Uzbekistan a introdus unele reforme economice și administrative după venirea la putere a președintelui Șavkat Mirzioiev, însă autoritatea prezidențială a continuat să se consolideze.

În Tadjikistan, unde familia președintelui Emomali Rahmon conduce țara de peste trei decenii, aparatul de securitate este prezentat drept unul dintre cele mai represive din regiune, inclusiv prin urmărirea opozanților aflați în străinătate.

Memoria istorică, un factor decisiv

Autorul susține că una dintre explicațiile durabilității regimurilor autoritare este modul în care trecutul este gestionat.

În multe foste republici sovietice, episoadele represiunii politice sunt comemorate selectiv, fără o analiză critică a mecanismelor care le-au făcut posibile.

Este oferit exemplul Uzbekistanului, unde reformatorii musulmani cunoscuți sub numele de Jadidiști, victime ale epurărilor staliniste, sunt astăzi omagiați oficial. Totuși, analiza consideră că autoritățile evită să discute modul în care acele represiuni au influențat funcționarea actuală a instituțiilor statului.

Moștenirea nevăzută a Uniunii Sovietice

Concluzia analizei este că dispariția Uniunii Sovietice nu a însemnat și dispariția culturii politice pe care aceasta a construit-o.

Ierarhiile administrative, practicile instituționale și concepțiile despre raportul dintre stat și cetățean continuă să existe în numeroase state postsovietice.

În această interpretare, citatul atribuit lui Felix Dzerjinski nu reprezintă doar o relicvă istorică, ci simbolul unei viziuni asupra puterii în care statul își propune să controleze și să supravegheze cetățenii, mai degrabă decât să le garanteze drepturile.

Autoarea concluzionează că programele occidentale de sprijin pentru democrație și reforme instituționale au o eficiență limitată dacă nu sunt însoțite de o confruntare sinceră cu moștenirea autoritară a trecutului sovietic. În lipsa acestui proces, infrastructura politică și instituțională creată în perioada URSS continuă să influențeze prezentul, chiar dacă statul care a construit-o nu mai există.