Cel mai mare pericol pentru Erdogan este criza economică a Turciei, nu Ekrem Imamoglu

După 15 ani de dominare construită pe creşterea viguroasă a economiei Turciei, Recep Tayyip Erdogan a plătit un preţ electoral scump pentru criza economică prin care trece ţara, surse din interiorul partidului său susţinând că liderul turc va face schimbări în guvern pentru a încerca să oprească declinul, informează Reuters.

Erdogan a văzut cum partidul său cu rădăcini islamiste AK pierde capitala Ankara în alegerile locale de duminică şi pare să fie pe aceeaşi cale şi în cel mai mare oraş al Turciei, Istanbul-schimbări excepţionale în cele două bastioane ale partidului, de când a venit la putere în 2003.

Eşecurile au venit în ciuda unei campanii neobosite din ultimele două luni, în care preşedintele a participat şi la opt mitinguri pe zi, şi-a catalogat oponenţii drept terorişti şi a avertizat că votul este o „problemă de supravieţuire” pentru Turcia. 

Partidul Republican al Poporului (CHP) a învins sprijinul covârşitor al presei pentru AKP şi un mediu despre care observatorii europeni au spus că nu a îndeplinit toate condiţiile pentru „alegeri cu adevărat democratice.” 

Turcia a avut ani de creştere economică rapidă sub conducerea lui Erdogan, bazată pe o dezvoltare în construcţii şi împrumuturi ieftine, care au plasat standardul de viaţă la un nivel record şi au asigurat voturi pentru AKP, dincolo de electoratul de bază format din turci conservatori.

Însă problemele economice recente au lăsat urme asupra sprijinului pentru partid, au spus două surse AKP, după ce lira s-a prăbuşit faţă de dolar, anul trecut, inflaţia a sărit la 20 la sută, rata şomajului a crescut şi economia s-a îndreptat spre recesiune.

„Am văzut impactul economiei în teren, pentru că este o nelinişte profundă,” a transmis una dintre surse, adăugând că Istanbulul reprezintă 40 la sută din economia Turciei, acest lucru însemnând că orice încetinire va lovi dur oraşul.

Trei surse din AKP au declarat pentru Reuters că este probabil ca Erdogan să facă schimbări în cabinet ca răspuns la acest eşec, însă nu au oferit alte detalii.  „Cu siguranţă vor fi schimbări în anumite locuri,” a precizat o sursă.

După ce Erdogan a câştigat alegerile în iunie anul trecut, alegeri ce au făcut trecerea la o preşedinţie executivă puternică, el şi-a numit, de asemenea, ginerele Berat Albayrak ca ministrul Finanţelor şi Trezoreriei. Sursele au refuzat să spună dacă poziţia lui Albayrak ar putea fi afectată. „Dacă Erdogan nu poate crea o soluţie, este inevitabil că vor fi pierderi şi mai mari în perioada ce urmează,” a menţionat o altă sursă din partid.

Opţiuni limitate

Erdogan a părut să recunoască dimensiunea provocării care îl aşteaptă, promiţând duminică seară că va folosi cei patru ani până la viitoarele alegeri naţionale din Turcia pentru a duce la bun sfârşit reforme economice bazate pe regulile pieţei libere. „Avem acum o perioadă neîntreruptă de patru ani şi jumătate ca să muncim,” a spus el.

Totuşi, economiştii spun că preşedintele a făcut promisiuni similare de reformare după toate alegerile, înainte să se concentreze, în schimb, pe soluţii pe termen scurt.

De această dată, alegerile sale economice sunt îngustate de către priorităţile conflictuale de a susţine o monedă naţională fragilă şi a restarta o economie stagnantă.  Rata dobânzii de referinţă a Turciei de 24 la sută abia reuşeşte să menţină stabilă moneda.

Ulrich Leuchtmann de la Commerzbank spune că autorităţile încă pot creşte cheltuielile guvernamentale fără a adânci căderea lirei, dar semnalele legate de politica monetară a Turciei sunt mai puţin încurajatoare.

În timpul mandatului său îndelungat-întâi ca prim-ministru, apoi ca preşedinte-Erdogan a atras multă susţinere din partea turcilor obişnuiţi care erau recunoscători pentru stabilitatea şi creşterea pe care acesta a adus-o, precum şi din partea liberalilor care au susţinut eforturile sale de a reduce influenţa armatei şi a grupurilor kurde care au intrat în discuţii de pace cu Ankara.

Însă principalul său aliat este partidul puternic naţionalist MHP. Mulţi foşti parteneri s-ar putea să se gândească foarte bine înainte să reia o alianţă cu Erdogan, după ce acesta a spus în campanie că oponenţii săi au legătură cu terorişti.

Înfrângerile atât din Ankara, cât şi din Istanbul, dacă va fi confirmat, ar marca şi un moment de cumpănă în popularitatea lui Erdogan-deşi alianţa sa AKP/MHP a reuşit să asigure peste 51 la sută din vot la nivel naţional, determinându-l să declare o victorie.

„Poate să pună câteva frâne, să încetinească declinul,” a spus Jenkins. „Însă cred că suntem martori la o piatră de hotar în acest declin. Nu-l văd capabil să-şi mai crească popularitatea.”