Interviu Ce reţete a avut Germania ca să scape de criză

Kerstin Bernoth, economistă la Institutul german pentru Cercetări Economice de la Berlin, explică pentru „Adevărul” care este reţeta germană anti-criză.

„Adevărul": Deficitul Germaniei este acum de 3,3% din PIB, mult mai mic decât al celorlalte economii europene mari. A ieşit ţara din criză acum? Există semne de îmbunătăţire a climatului economic? Care a fost reţeta înainte şi după criză?

Kerstin Bernoth: Reţeta Germaniei a fost menţinerea competitivităţii. Aceasta s-a bazat pe faptul că salariile au crescut mult mai moderat decât în alte ţări europene, doar puţin peste rata inflaţiei, ba chiar salariile reale au stagnat în ultimii ani. O altă explicaţie pentru deficitele mai mici este aceea că economia se bazează puternic pe export. Exporturile de maşini, bunuri de capital şi bunuri industriale au suplinit scăderea consumului. Consumul intern se dovedeşte a fi mai puţin important acum pentru creşterea economică decât exporturile, în ciuda reducerii taxelor şi impozitelor şi creşterii alocaţiilor pentru copii la începutul acestui an. Foarte importante au fost reformele de piaţă şi faptul că piaţa forţei de muncă a fost mai flexibilă decât în alte ţări. Prin scurtarea timpului de lucru s-a evitat creşterea şomajului.

Totuşi este greu de spus dacă Germania a trecut criza, pentru că ea e puternic dependentă de exporturi şi deci de recuperarea economiei mondiale. Atuurile germane au fost o flexibilitate mai mare a muncii, creşterea competitivităţii în comparaţie cu alte ţări în ceea ce priveşte costurile salariale de producţie. Dacă privim creşterea economică din PIB, putem spune că Germania a fost una dintre ţările cel mai greu lovite de criză din Europa. Analiştii vorbesc despre o criză importată, pentru că Germania exportă o mare parte din bunurile sale în spaţiul euro, circa 10% în SUA, 6% în Asia, spaţii care au fost puternic afectate. În plus, sistemul bancar german a fost şi el puternic implicat în criza financiară pentru că a investit masiv în instrumentele financiare nocive din SUA.Germania este însă, alături de Austria, una dintre puţinele ţări europene care n-a participat la boomul imobiliar. Preţurile reale ale imobilelor au stagnat faţă de cele din SUA sau Marea Britanie, astfel încât nu s-a ajuns la o îndatorare masivă a gospodăriilor.
    
De ce ezită guvernul german să acorde un sprijin financiar Greciei? Ce este mai periculos: un faliment al acestui stat şi urmările pe care le-ar avea acesta asupra monedei euro şi asupra altor ţări sau scurgerea banilor în buzunarele birocraţiei greceşti?

Ameninţarea pentru zona euro este mai periculoasă. Există însă două faţete ale problemei. Dacă Germania acordă sprijnul financiar Greciei fără critică, ţările asupra cărora UE face deja presiuni pentru a face reforme structurale, pentru ca să-şi ţină în frâu deficitele bugetare şi să-şi  flexibilizeze piaţa muncii, nu vor mai duce aceste procese la capăt. Pe de altă parte, dacă Germania nu ajută deloc Grecia şi aceasta ajunge în pragul falimentului, este periculos pentru că va fi o reacţie în lanţ de panică pe pieţele financiare faţă de perspectiva ca şi Spania şi Portugalia să dea faliment. Această panică ar putea destabiliza spaţiul euro şi deprecia puternic moneda comună, ceea ce poate provoca o nouă criză financiară în Europa. S-ar elibera multe obligaţiuni de stat şi s-ar face asigurări în caz de incapacitate de plată a acestora.

Ar urma o criză nu a ipotecilor, ci a titlurilor de stat de data asta. Ar avea loc speculaţii cu aceste titluri de stat care ar spori presiunea asupra climatului economic. Germania are o alegere dificilă de făcut: fie ajută Grecia şi evită contagiunea, panica pe pieţele financiare şi presiunile puternice asupra euro, slăbind disciplinarea altor ţări, fie continuă presiunile asupra acestor state, cu scopul de a le determina să-şi reducă cheltuielile bugetare şi să reducă costurile salariale pentru a fi mai competitive. În Spania creşterea salariilor a dăunat competitivităţii ţării. Personal cred că Germania va lăsa Grecia să iasă singură din situaţia în care se află. Este important ca Grecia să înveţe să se ajute singură. Dar cred că Atena împovărată de dobânzi mari şi de speculaţii va primi bani de la FMI şi de la alte state.

Este un avantaj sau un dezavantaj să fii în zona euro în criză şi de ce?

Avantajul este că această zonă este mult mai stabilă, nu există fluctuaţii ale cursului de schimb, pieţele de export sunt mult mai multe. Chiar şi ţările mici au obţinut o stabilitate mai mare prin trecerea la euro.

Grecia este în zona euro...

Grecii au avut aceste probleme de indisciplină fiscală cu mulţi ani înainte de criză. Ei nu sunt o victimă a crizei.

Ar putea un Fond Monetar European, după modelul FMI, să asigure o guvernanţă economică europeană? Ar putea un astfel de sistem de salvare a ţărilor de la faliment şi de întărire a sancţiunilor pentru ţările euro să împiedice marile îndatorări?

Dacă s-ar introduce un asemenea fond, ar trebui să fie clar că este doar pentru situaţiile de urgenţă, pentru salvarea în ultimă instanţă a statelor de la faliment, nu un instrument de coordonare a politicilor financiare. Ţările nu ar trebui să se gândească că au o plasă de securitate, că sunt protejate şi nu mai poate să li se întâmple nimic şi că pot să facă datorii pe costul altor state. Cred că este nevoie de o coordonare mai bună în ceea ce priveşte politica fiscală între statele membre UE. De asemenea trebuie să ne punem întrebarea ce ar trebui să urmărim: prevenirea, adică să împiedicăm să se ajungă aici sau salvarea în ultima clipă.

Eu cred că este mult mai importantă prevenirea, obligarea statelor să respecte nişte reguli, decât activarea unei plase de protecţie pentru ţările indisciplinate. Comisia Europeană ar trebui să introducă repede sancţiuni atunci când statele membre încalcă reguli şi ar trebui să aibă mai multă influenţă asupra politicii fiscale a acestora. Problema cu pactul de stabilitate, care prevede o limită de 3% deficit bugetar şi un nivel de  60% din PIB îndatorare publică pentru statele membre UE, este că rămâne la latitudinea statelor membre să decidă dacă o ţară trebuie să fie pedepsită în cazul în care încalcă regulile. Sancţiunile ar trebui să se producă automat, înainte ca şefii statelor europene să discute despre asta.

Sunt o soluţie pentru probleme precum cele ale Greciei propunerile avansate de Angela Merkel, Nicolas Sarkozy, Georgios Papandreou şi Jean-Claude Juncker privind luarea unor măsuri mai dure împotriva speculanţiilor cu produse derivate?

Nu ar fi o soluţie pentru cazul de faţă, pentru că problema Greciei nu sunt doar speculaţiile, ci şi situaţia economică. Speculaţiile au mărit însă presiunea pe pieţele financiare. S-au vândut aceste asigurări în caz de neplată a titlurilor de stat, deşi nimeni nu deţinea aceste hârtii. Cel care are obligaţiuni poate să-şi cumpere o astfel de asigurare, iar preţul acesteia creşte sau scade. AIG a vândut multe astfel de asigurări pentru cazul în care Lehman Brothers ar da faliment. Şi a dat faliment. Acest comerţ între actori financiari privaţi, independent de stat, ar trebui reglementat astfel ca doar cel care deţine acest titlu de stat să-l poată vinde.

CV pe scurt

Kerstin Bernoth (foto), 34 de ani, lucrează la Institutul german pentru Cercetări Economice de la Berlin, unde activează în cadrul Departamentului de analize şi previziuni macroeconomice.

Anterior a lucrat ca economist la Banca Centrală Olandeză şi Banca Centrală Europeană şi a fost cercetător la Centrul de Integrare Europeană al Universităţii din Bonn.