Cauzele ascunse ale protestelor anti-americane

În urma protestelor musulmane, tot mai multe persoane au ajuns să înţeleagă faptul că ceea ce pare să le fi declanşat (un filmuleţ american anti-islam) nu este adevărata şi singura cauză. Despre ce este însă vorba cu adevărat?

Teoriile diferă, iar unele dintre cele mai importante nu au captat atenţia, pentru că nu se află pe agenda de zi a democraţilor sau a republicanilor, ceea ce înseamnă că nu vor ocupa mult timp de emisie în timpul unei campanii electorale.

De cele mai multe ori astfel de proteste au un impuls de la clasa politică. De ce răspund oamenii din Egipt şi din alte părţi acestor apeluri? O parte din răspuns este faptul că video-ul în sine a adus jigniri musulmanilor.

Însă atunci când ofensa vine de la cineva puţin agreat, atunci lucrurile se precipită, iar explicaţiile trebuie căutate mai departe, scrie „The Atlantic“. Care sunt sursele ostile americane ce au alimentat aceste proteste? 

Mai jos sunt trei exemple posibile motive ce au alimentat furia musulmanilor:

1. Atacuri cu drone.

În mod evident, preşedintele Obama nu vrea să spună nimic despre mulţimea de atacuri pe care le-a autorizat. Nici Mitt Romney nu vorbeşte.

Dar atacurile dronelor americane, care par să vizeze întotdeauna ţările musulmane, iar uneori ucid civili, nu se bucură de popularitate în lumea musulmană.

2. Israel-Palestina. În timpul unei campanii electorale nimeni nu vrea să se bazeze pe dezavantajul unui sprijin necondiţionat al Statelor Unite pentru Israel, chiar dacă Israelul urmăreşte politici care încalcă atât legile internaţionale, cât şi principiile de bază ale justiţiei, cum ar fi extinderea aşezărilor din Cisiordania.

Însă relaţia israeliano-americană se bucură de atenţie din partea mass-mediei arabe. În timp ce unele teorii presupun o conspiraţie, faptul că americanii sunt cei care sprijină politicile extrem de neplăcute ale Israelului nu este plăsmuirea imaginaţiei nimănui.

Nu a rămas necunoscută nici încercarea preşedintelui american Obama de a stopa extinderea coloniilor, însă acesta a renunţat după ce s-a lovit de obstacol Israel şi SUA.

3. Trupe americane în ţări musulmane. Deşi soldaţii americani au părăsit Irakul, ei au rămas totuşi în Afganistan. Dezavantajele acestei strategii nu dau bine nici în planurile lui Obama, nici în cele ale lui Romney, în contextul în care încearcă să se întreacă reciproc. În timp ce ei  păstrează tăcerea, sunt oameni fericiţi să vorbescă despre trupele americane din Afganistan: recrutorii jihad.

Motivul este că ei ştiu că acest subiect atinge un punct sensibil al tinerilor musulmani, care, din diferite motive, sunt nemulţumiţi. Cele trei exemple au jucat un rol important în acţiunile de protest de săptămâna trecută şi sunt interpretate de musulmani ca dovadă a dispreţului american pentru lumea musulmană.

 În mod evident faptul că politica americană contribuie la anti-americanism în lumea arabă nu este un argument decisiv împotriva politicii. Dar de când terorismul a devenit o ameninţare semnificativă la interesele SUA, acest aspect trebuie analizat din perspectiva raportului costuri-beneficii.