Căutătorii de aur ai secolului 21
0După un secol şi jumătate, reînvie goana după aur, mii de căutători sapă în condiţii cumplite pământul în Mongolia, Siberia şi Alaska şi aceasta deoarece rezervele sunt în scădere iar preţul aurului-în creştere.
“Febra aurului” este cea mai ridicată în Mongolia iar minerii mongoli ninja, cum sunt numiţi, ise angajează într-un război chiar şi cu marile întreprinderi. Zeci de mii de foşti crescători de animale, sărăciţi zgârie pământul pentru un profit zilnic de opt dolari. Sunt numiţi aşa din cauza pantalonilor lor verzi care amntesc de ţestoasele ninja.
În ultimele decenii, locaţiile în care se exploatează aurul s-au mutat. .În urmă cu 15 ani, 40 la sută din aurul exploatat provenea din Africa de Sud iar producţia era concentrată în mâinile a câteva firme. Azi, importanţa lui s-a redus şi, din cauza preţului crescut, un mare număr de mici intreprinzători s-au implicat.
În acest fel au apărut căutătorii de aur care vor să scoată metalul, practic cu mâinile goale. În Mongolia, unde abia în urmă cu două decenii au fost descoperite uriaşe rezerve de aur, mii de persoane lucrează în exploatări de suprafaţă, sapă gropi şi tunele de mai mulţi metri în solul îngheţat, cu toate că guvernul, din cauza problemelor de mediu, nu permite mineritul individual doar cele ale marilor firme care promit că vor respecta cerinţele de mediu.
Că îll vor reface aşa cum era iniţial. Se lucrează cu uneltele dintre cele mai primitive iar gropile arată ca nişte morminte, “de parcă oamenii şi-ar săpa propriul mormânt”, i–a descris pe minerii mongoli un miner venit din Anglia Mulţi dintre ei se duc adesea la câte o mânăstire budistă să ceară iertare pentru că au “jignit” pământul, deoarece potrivit tradiţiilor, nu este voie sub nici o formă să-l tulburi.
Deoarece tendinţa de scădere a rezervelor de aur este constatată de specialişti, s-a intensificat această goană după aur, iar forma “artizanală” de exploatare se răspândeşte deoarece pentru marile intreprinderi exploatarea este rentabilă numai dacă concentrarea de aur în minereu depăşeşte 2,5 grame pe tonă.
Cele scoase în perioada 2011-2012 nu au nici jumătate – au fost de1,17 grame pe tonă şi acolo unde este mai puţină, minele sunt abandonate. Chiar dacă tehnologia se îmbunătăţeşte, rezerve substanţiale de aur se găsesc în exploatări cu condiţii geologice nefavorabile, în primul rând în Africa.
Potrivit serviciilor geologice ale Statelor Unite, anul trecut, producţia de aur a lumii a fost de 2700 de tone, cu 40 de tone (1,5 la sută) mai mult decât în 2011. Primele estimări arată că pe locul întâi se situează China, cu 370 de tone-o creştere anuală de 2,2 la sută, urmată de Australia -250 de tone- cu 3,1 la sută mai mult decât cu un an în urmă, şi SUA cu 230 de tone.
Cea mai mare creştere- de 11,25 la sută - s-a realizat în Ghana, iar cel mai mare perdant a fost Africa de Sud unde producţia s-a redus cu şase la sută, în condiţiile în care, în anii 70, ea se situa pe locul întâi cu o producţie de 1000 de tone. Ţinând cont de aceste evoluţii, nu este de mirare insistenţa firmei Gold Corporation de a începe exploatarea aurului la Roşia Montana.