Atlantic Council: Riscurile în lume cresc şi liderii sunt din ce în ce mai nepregătiţi

Think tank-ul american „Atlantic Council” a concluzionat, în studiul Global Risks 2035 că un eventual conflict între două state reprezintă o ameninţare mai mare decât terorismul.

În cei doi ani care au trecut de atunci, ordinea de după Războiul Rece a continuat să se dezvăluie, fără ca un „nou normal” să apară. Mai mult, procesul de de-globalizare fiind în curs, conflictul dintre marile puteri pare să fie mai probabil decât în 2016, atunci când a fost scris Global Risks 2035.

Vechiul ritm istoric care a stabilit fundaţiile ordinii occidentului liberal a ajuns la sfârşit, notează Atlantic Council. Lumea se confruntă acum cu provocări deosebit de importante, legate de schimbările climatice, conflictele între state şi sfârşitul coeziunii sociale, cu niveluri din ce în  ce mai mari de inegalitate. Fără o renaştere politcă, intelectuală şi spirituală care să se adreseze marilor texte existenţiale ale omenirii şi să se ocupe de ele, lumea nu va putea merge înainte, spre viitor.

Atlantic Council preconizează o lume care se îndreaptă spre multipolaritate cu multilateralism limitat. Think tank-ul arată că în cel mai rău caz această multipolaritate se va transforma într-o altă bipolaritate de tipul Războiului Rece - China, Rusia şi partenerii lor împotriva SUA, Europei, Japoniei şi altor aliaţi. În acest scenariu, războiul pare inevitabil.

Fracturarea sistemului global de după Războiul Rece ar fi însoţită de fisuri interne, cauzate de avansările în domeniul tehnologiei şi nimeni nu ar fi scutit de asta.

În orice scenariu, multe dintre cele mai sărace state în dezvoltare se vor confrunta cu provocări mai mari, posib il chiar existenţiale, legate de schimbările climatice, guvernarea deficitarp, incidente mai dese de conflict civil şi suprapopulare. Schimbările climatice vor impacta toată lumea în următoarele decenii, dar cele mai sărace zone - Africa subsahariană, Orientul Mijlociu şi sudul Asiei - vor fi cel mai puternic afectate de temperaturile şi nivelul mării în creştere.

Statele Unite rămân printre cele mai mari puzzle-uri. Fondatorul vechii ordini - centrate pe valori liberale ale pieţei - a devenit individualist, naţionalist şi orientat doar spre sine sub conducerea preşedintelui Donald Trump. În acelaşi timp, SUA au devenit mai divizate, fiind dificile de făcut prognosticuri legate de viitorul post-Trump.

Deşi ar fi futil de prezis dacă America va fi albastră (condusă de Partidul Democrat) sau roşie (condusă de Partidul Republican), după alegerile prezidenţiale din 2020, mai multe schimbări tectonice zdruncină poziţia SUA pe scena mondială şi pe frontul intern. Întoarcere a la zilele anilor `90, când SUA erau la zenitul  puterii lor, nu va reprezenta o opţiune validă pentru niciun preşedinte.

Oricât de mult ar simţi americanii regretul sau nostalgia acelor zile, momentul unipolar este cu siguranţă încheiat şi un sistem multipolar a devenit din ce în ce mai bine înrădăcinat. SUA au mai multe opţiuni pentru felul cum pot opera în această nouă situaţie:

- poate nega inevitabilul, înrăutăţind astfel abilitatea sa de a-şi apăra interesele în timp.

- poate jongla pentru avantaje, la fel cum a făcut cea mai mare parte din puterile lumii de-a lungul vremii, construind coaliţii pentru a-şi proteja interesele şi a obţine avantaje. 

În timp ce SUA vor rămâne printre cei mai puternici actori, cu avantaje militare şi economice semnificative, nu este o opţiune să acţioneze ca şi cum încă face regulile şi le impune alţilor.

Din păcate, mulţi de la Washington sunt convinşi să SUA îşi pot asigura securitatea  ca superputere singulară, dar o Chină din ce în ce mai puternică încearcă să redefinească ordinea mondială în propriul avantaj, notează Axios. 

SUA nu au fost dispuse, până acum, să se adapteze realităţii globale în  schimbare. Între timp, cei mai mulţi chinezi sunt convinşi că Statele Unite nu vor accepta niciodată China ca pe un egal.

Autorul analizei, Matthew Burrow, un veteran al CIA, avertizează că un scenariu ca cel al Primului Război Mondial, în care nicio parte nu voia neapărat un război, dar „nici nu a fost cineva care să-l frâneze”, pare din ce în ce mai posibil. 

Acesta mai subliniază că o Chină slăbită reprezintă un risc mai mare decât una puternică. O criză economiză chineză ar putea fi destabilizatoare în plan intern, spune el, pentru că Partidul Comunist „a legat legitimitatea sa an după an de oportunităţile în creştere şi creşterea economică constantă”. Însă având în vedere rolul central al Chinei în economia globală şi tendinţele în creştere de „protecţionism şi destabilizare politică”, ar putea fi un eveniment profund destabilizator la nivel global, avertizează Burrows.