Afganistan: De unde au bani talibanii să-şi plătească oamenii şi să cumpere arme
0Serviciile secrete occidentale apreciază că, deşi este imposibil de cuantificat cu precizie câţi bani au reuşit să strângă talibanii, sumele ar oscila între 300 de milioane şi 1,6 miliarde de dolari anual. Un raport al ONU din iunie 2021 a evidenţiat că majoritatea banilor mişcării provin din activităţi criminale, cum ar fi: producţia de opiu, contrabanda cu droguri, extorcare, răpire şi răscumpărare, notează „Voice of America”.
O agenţie de informaţii a menţionat că doar din contrabanda cu droguri talibanii ar câştiga 460 milioane de dolari pe an, în timp ce un raportul ONU a sugerat că luptătorii au câştigat, anul trecut, până la 464 milioane dolari din operaţiuni miniere în zonele aflate sub controlul lor.
Oficiali americani au susţinut de ani de zile că talibanii au primit bani, arme şi instruire din partea Rusiei.
În august 2018, generalul John Nicholson, pe atunci comandant al forţelor americane din Afganistan, a mers până acolo încât a acuzat Moscova că a folosit un astfel de sprijin pentru „subminarea câştigurilor militare americane în Afganistan”.
Evident că Moscova a negat acuzaţiile, iar Casa Albă a fost nevoită să declare că, în urma rapoartelor potrivit cărora Rusia a oferit recompense militanţilor talibani pentru a ucide soldaţi americani în Afganistan, va aborda problema pe „canale diplomatice, militare şi de informaţii”.
Alţi analişti au susţinut inclusiv că talibanii primesc bani din Pakistan şi, într-o măsură mai mică, din Iran.
Deşi talibanii par să fi strâns suficiente fonduri pentru a controla prin forţă Afganistanul, există îndoieli cu privire la existenţa unor sume suficiente pentru guvernarea eficientă a Afganistanului. Conform ultimelor date ale Băncii Mondiale, guvernul afgan a cheltuit 11 miliarde de dolari în 2018, din care 80% au venit din ajutoare externe.
Inspectorul general al SUA pentru reconstrucţia Afganistanului, John Sobko, a declarat în martie că „talibanii par să înţeleagă nevoia uriaşă a Afganistanului de asistenţă externă”, ceea ce ar putea reprezenta un punct de plecare într-un proces normalizat de negociere.