Analiză Acordul de încetare a focului în Gaza ar putea fi cea mai mare realizare diplomatică a lui Trump. Dar diavolul se ascunde în detalii

Un acord de pace durabil între Israel și Hamas ar putea deveni cel mai important succes diplomatic al administrației Trump. Însă dincolo de entuziasmul afișat, planul este încă marcat de ambiguități, iar întrebările dificile rămân fără răspuns.

Prezentat drept „prima fază” a unui plan de pace mai amplu, anunțul vine într-un moment critic, la mai bine de șase luni după eșecul precedentului armistițiu. De atunci, conflictul a continuat cu o intensitate devastatoare: peste 68.000 de morți în Gaza, majoritatea civili, potrivit datelor autorităților sanitare locale.

Donald Trump a prezentat miercuri pe platforma sa Truth Social o versiune simplificată a ceea ce, în termeni diplomatici, este departe de a fi un acord consolidat: eliberarea ostaticilor de către Hamas, în schimbul unei retrageri limitate a trupelor israeliene. Însă implementarea concretă a acestor pași este complicată – nu doar logistic, ci și politic, scrie The Guardian.

O retorică familiară, dar o realitate incertă

În stilul său bombastic, Trump promite „eliberarea tuturor ostaticilor în curând” și „o retragere israeliană spre o linie agreată”, pași care ar deschide calea către „o pace puternică, durabilă și eternă”. Dar în spatele acestor formule grandioase se află un proces de negociere fragil, încă în desfășurare, care riscă să se prăbușească în orice moment.

Până în prezent, planul administrației Trump conține 20 de puncte, menite să creeze condițiile pentru o încetare a focului, dar și pentru un acord de pace pe termen lung. Însă aspectele cele mai sensibile – dezarmarea Hamas și viitorul guvernării în Gaza – nu au fost încă clarificate.

Nu este pentru prima dată când administrația americană încearcă să intervină decisiv în conflict. La începutul anului, un alt armistițiu intermediat de Washington s-a prăbușit rapid, din cauza neînțelegerilor privind calendarul eliberării ostaticilor.

Un moment decisiv, dar și profund politic

Anunțul de miercuri vine într-un context tensionat, în care Trump pare determinat să capitalizeze politic un eventual succes diplomatic. Potrivit unor surse citate de Axios, în timpul unei reuniuni informale la Casa Albă, secretarul de stat Marco Rubio i-ar fi înmânat președintelui un bilet cu mesajul: „Foarte aproape. Avem nevoie de un mesaj pe Truth Social cât mai curând, ca să fii primul care anunță acordul.”

Motivația este, fără îndoială, și una de imagine. Trump urmărește de mai mult timp recunoaștere internațională, inclusiv printr-o eventuală nominalizare la Premiul Nobel pentru Pace – o recunoaștere pe care Barack Obama a obținut-o la începutul primului său mandat.

Hamas, Israel și criza încrucișată a legitimității

Pe de altă parte, pozițiile divergente ale actorilor implicați mențin riscul reluării ostilităților. Hamas a salutat acordul, dar a cerut explicit ca „guvernul de ocupație israelian să respecte toate clauzele înțelegerii”. Gruparea insistă asupra dreptului la autodeterminare al palestinienilor – o temă sensibilă, respinsă categoric de premierul Netanyahu și, mai nou, ignorată de administrația americană.

Netanyahu are propriile provocări politice. Orice acord cu Hamas riscă să îi submineze coaliția de guvernare, dominată de miniștri ultranaționaliști, precum Bezalel Smotrich sau Itamar Ben-Gvir. Aceștia au amenințat deja că vor retrage sprijinul pentru guvern în cazul în care armistițiul va fi aprobat.

În acest context, Trump a intervenit în stilul său caracteristic, folosind un limbaj dur în convorbirile cu oficialii israelieni. Potrivit acelorași surse, atunci când Netanyahu a ridicat obiecții, Trump i-ar fi răspuns: „Nu înțeleg de ce ești mereu atât de negativ… E o victorie. Ia-o!”

De la declarații la fapte

Președintele american ar intenționa să efectueze o vizită în regiune în weekendul următor, pentru semnarea oficială a acordului. Însă reușita acestui moment istoric depinde de mult mai mult decât de o fotografie și un discurs.

Deocamdată, este limpede că actualul plan de pace se bazează în mare măsură pe influența personală a lui Trump și pe presiunea diplomatică a SUA asupra ambelor tabere. Rămâne de văzut dacă aceste instrumente sunt suficiente pentru a transforma o promisiune politică într-o realitate durabilă în teren – într-un conflict care a eșuat, de nenumărate ori, în fața complexității propriei istorii.