Viaţa în prima linie a războiului din Donbas. Mărturisiri din Marinka: „Ce vor de la noi? Le voi da toată pensia, numai să oprească împuşcăturile”

Situată pe linia care separă trupele armatei ucrainene de forţele separatiste proruse, Marinka este o localitate uitată de lume.

Vera Basova se află în apropiere de casa ei şi ţine un ziar în mână. Ştirea principală este despre faptul că armata rusă aduce noi tancuri la graniţa cu Ucraina. „Ce vor de la noi? De ce cară acele tancuri până aici?”, o întreabă Basova pe vecina ei.

În vârstă de 90 de ani, Vera Basova este îngrijorată că va trebui să se întoarcă în pivniţa casei sale pentru a se feri de bombardamente, aşa cum s-a întâmplat în timpul ciocnirilor masive din 2014-2015 dintre trupele ucrainene şi separatiştii proruşi, scrie corespondenta de război Olga Griţenko pentru „The Guardian”.

Izbucnit în aprilie 2014, la scurt timp după anexarea Crimeei, războiul din Donbas intră în al optulea an cu un bilanţ de peste 13.000 de morţi şi cu o situaţie explozivă în ciuda acordului de încetare a focului semnat în vara anului trecut. Ciocnirile s-au reluat între cele două părţi, soldându-se cu moartea a aproape 30 de militari ucraineni, ucişi în schimburi de focuri sau în bombardamente, în timp ce Rusia s-a angajat într-o amplă desfăşurare de forţe, echipamente şi arme la graniţa cu Ucraina şi în Crimeea. UE şi SUA îl îndeamnă pe preşedintele rus Vladimir Putin la „dezescaladare”, însă Kremlinul evită să dea semne concrete în acest sens. Kievul avertizează că Rusia caută un pretext pentru a lansa o nouă agresiune împotriva sa.

În cazul unei noi agresiuni, Marinka, care numără în prezent circa 5.000 de locuitori, ar fi una dintre primele localităţi afectate direct de lupte. Aflată în prezent sunt administraţia guvernului ucrainean, Marinka este situată la 23 de kilometri sud-vest de Doneţk, o fortăreaţă a separatiştilor, şi la 80 de kilometri de graniţa cu Rusia.

Urmele bombardamentelor sunt încă vizibile pe strada Verei Basova. Nonagenara îşi aminteşte că fugea de „mingi de foc ce apăreau cer”. Şi-a pierdut temporar auzul în urma unei explozii.

Case devastate de război în Marinka FOTO EPA-EFE

Pe măsura stabilizării situaţiei, Marinka a devenit un punct de trecere între zonele aflate sub administraţia statului ucrainean şi cele ocupate de separatişti. Dar această situaţie a încetat acum un an, când punctul de trecere a fost închis în cadrul măsurilor de combatere a pandemiei de COVID-19.

Basova plânge în timp ce vorbeşte despre fiica sa, care locuieşte în Doneţk. Nu şi-a mai văzut fiica de mai bine de un an, la fel ca vecina ei, Svitlana Derkaci, în vârstă de 50 de ani. Bunică de mai puţin de un an, femeia este nerăbdătoare să-şi vadă nepotul. Vorbeşte bucuroasă despre cadoul pe care l-a pregătit: „un ursuleţ de pluş frumos împachetat”.

„Ne obişnuisem cu războiul, dar apoi coronavirusul ne-a dat o nouă lovitură”, spune ea oftând.

Deşi bombele i-au distrus geamurile de la casă, femeia încearcă să nu se lase cuprinsă de frică. „Dacă se va întâmpla ceva, mă voi aduna”, dă asigurări ea.

Între timp, pune flori în grădină şi îşi face planuri pentru sărbătorirea Paştelui ortodox, intenţionând să coacă pască la noul ei cuptor, obţinut datorită unui ONG francez.

Vineri, după o reuniune cu preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, preşedintele francez Emmanuel Macron şi cancelarul german Angela Merkel au pledat pentru organizarea unui nou summit în formatul Normandia în vederea calmării tensiunilor din Donbas şi au promis sprijin pentru suveranitatea Ucrainei. NATO, UE şi SUA asigură la rândul lor că sunt alături de Ucraina.

Dar Svitlana Derkaci este sceptică de primirea vreunui ajutor internaţional în cazul unei invazii ruse. „Nici Europa, nici SUA nu au nevoie de noi cu problemele noastre”, este de părere ea.

Prinsă pe prima linie a războiului, Marinka pare că a fost uitat în mare măsură şi de restul Ucrainei. În momentul izbucnirii războiului în 2014, aprovizionarea cu gaze naturale a fost întreruptă şi încă nu a fost restabilită. Apa potabilă trebuie cumpărată, deoarece apa din fântâni este contaminată. Localnicii îşi obţin hrana în mare parte din grădinile lor. Dar armata îi sfătuieşte să lucreze în aer liber doar înainte de prânz, când există mai puţine riscuri de a fi împuşcaţi.

„Va fi sfârşitul Rusiei”

„Viaţa se termină aici în a doua jumătate a zilei”, mărturiseşte Alina Kosse, în vârstă de 62 de ani, directoarea unui centru de creaţie.

Întrebată ce crede despre un nou război, ea este convinsă că Rusia va va pierde dramatic: „Armata noastră este total diferită acum faţă de 2014. Dacă Rusia îndrăzneşte să ne atace din nou, asta va duce în curând la sfârşitul ei. Crede-mă”. Femeia prezintă drept argument ajutoarele militare primite în ultimii ani mai ales din partea SUA.

În curtea unei case abandonate din Marinka, la doar 400 de metri de cea mai apropiată poziţie a forţelor separatiste, un soldat ucrainean este încrezător că ţara sa va putea rezista Rusiei. „Dacă aliaţii noştri închid cerul pentru avioanele ruseşti şi împiedică navele ruseşti să ne atace în mare, vom putea lupta pe teren cu Rusia”, explică el.

Basova, care a supravieţuit celui de-al Doilea Război Mondial, spune că nu a crezut niciodată că va trebui să înfrunte un alt război, mai ales spre sfârşitul vieţii sale. Când aude împuşcături sau bombardamente, se linişteşte citind din cartea sa de rugăciuni: „Ce vor de la noi? Au nevoie de bani? Le voi da toată pensia, numai să oprească împuşcăturile”.