Un nou tip de război se derulează în Ucraina: mașinile încep să ia decizii pe câmpul de luptă

Războiul autonom nu va începe cu armate de roboți mărșăluind pe câmpul de luptă. În realitate, el a început deja — discret, dar inevitabil — pe fronturile din estul Ucrainei și, într-o măsură mai mică, în Orientul Mijlociu. Acolo, tot mai multe misiuni militare sunt executate de mașini care operează la viteze imposibil de egalat de oameni, în timp ce războiul electronic întrerupe frecvent legăturile dintre operatori și echipamentele lor.

Potrivit unei analize semnate în Foreign Affairs de generalul american în retragere David Petraeus și de analistul Isaac C. Flanagan, în curând sistemele autonome nu vor mai funcționa individual. Ele vor opera în grupuri comparabile cu plutoane sau chiar batalioane, capabile să împărtășească informații și să coordoneze acțiuni fără intervenție umană directă. Într-un astfel de context, armata care va aștepta aprobarea umană pentru fiecare decizie riscă să piardă inițiativa.

O transformare a naturii războiului

Această tranziție obligă armatele să regândească nu doar modul în care sunt conduse operațiunile, ci însăși natura conflictelor militare. Provocarea nu este doar tehnologică sau industrială, deși aceste aspecte sunt esențiale.

Inginerii ucraineni dezvoltă rapid programe de navigație autonomă, iar tehnicienii militari produc drone în volume fără precedent. În ultimul an, în Ucraina au fost asamblate aproximativ 3,5 milioane de drone, iar producția ar putea ajunge la șapte milioane anul acesta. Prin comparație, în United States sunt produse anual aproximativ 300.000–400.000 de astfel de sisteme.

Experții spun că armata americană trebuie să accelereze drastic producția și să învețe să utilizeze eficient sistemele autonome.

Diferența dintre drone și sisteme autonome

Sistemele fără pilot existente în prezent nu sunt, în majoritate, autonome. Ele depind de controlul direct al unui operator uman printr-o legătură de comunicații. De exemplu, dronele de tip MQ-1 Predator au fost operate ani de zile de piloți aflați în baze din Statele Unite, care conduceau misiuni la mii de kilometri distanță.

Utilizarea acestor sisteme nu este însă nouă. Primele aeronave fără pilot au apărut încă din Al Doilea Război Mondial, iar armele ghidate au devenit operaționale în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

În prezent, pe frontul din Ucraina sunt lansate lunar aproximativ 200.000 de drone controlate de la distanță. Unele dintre ele sunt completate de vehicule navale fără pilot, care au reușit chiar să scufunde nave de război rusești.

Autonomia apare însă în momentul în care aceste sisteme pot continua misiunea fără intervenția operatorului. În Ucraina, atât forțele de la Kiev, cât și cele ale Rusia utilizează drone programate să își continue operațiunile atunci când semnalele de comandă sunt bruiate.

Operațiuni fără soldați pe teren

Un exemplu notabil a avut loc în decembrie 2024, în apropiere de orașul Harkov. O brigadă a Gărzii Naționale ucrainene a lansat o ofensivă în care au fost folosite exclusiv sisteme fără pilot.

Vehicule terestre telecomandate au fost trimise pentru a plasa și neutraliza mine, în timp ce drone de recunoaștere, bombardament și atac au oferit sprijin aerian. Operațiunea a distrus poziții defensive rusești și a permis ulterior infanteriei ucrainene să avanseze.

Potrivit relatărilor, niciun soldat nu a fost expus în faza inițială a atacului.

Următorul pas: autonomia completă

Experții spun însă că o schimbare și mai radicală este pe cale să apară: sisteme autonome care operează independent încă din momentul lansării.

Aceste sisteme nu vor urma pur și simplu o rută prestabilită, precum rachetele de croazieră. Ele vor putea adapta misiunea în funcție de situație, vor coopera cu alte sisteme și vor selecta acțiuni în limitele stabilite de comandant.

În prezent, astfel de tehnologii există doar în stadii incipiente. Unele drone echipate cu sisteme de țintire bazate pe inteligență artificială pot identifica și lovi ținte fără control permanent al operatorului. În viitor însă, astfel de sisteme vor fi grupate în formațiuni complexe care vor combina drone aeriene, vehicule terestre, senzori și sisteme de atac.

O cursă pentru viitorul războiului

Experții avertizează că avantajul militar nu va aparține neapărat statului care produce cele mai multe drone. Mai importantă va fi capacitatea de a dezvolta concepte operaționale noi și de a adapta structurile de comandă și instruirea militară.

Formațiunile autonome vor putea coordona atacuri și manevre la viteze de ordinul milisecundelor, reducând drastic timpul dintre detectarea unei ținte și lovirea ei.

Această transformare ar putea influența nu doar conflictele convenționale, precum războiul din Ucraina, ci și operațiunile de contrainsurgență sau competiția strategică din zone precum Marea Chinei.

Rolul oamenilor nu va dispărea

Chiar și într-un viitor dominat de sisteme autonome, deciziile strategice vor rămâne în mâinile oamenilor. Comandanții vor trebui să stabilească limitele operațiunilor, criteriile pentru atac și condițiile în care sistemele trebuie să se oprească.

Decizii precum escaladarea unui conflict sau impactul unei lovituri asupra populației civile nu pot fi lăsate în totalitate în seama algoritmilor.

Îngrijorări privind pregătirea SUA

Autorii analizei avertizează că armata americană nu este încă pregătită pentru această transformare. Deși Pentagonul a lansat programe pentru dezvoltarea sistemelor autonome, nu există încă o doctrină comună pentru utilizarea unor formațiuni autonome de mare amploare.

În plus, procesele birocratice și ciclurile lungi de dezvoltare militară fac ca adaptarea să fie mult mai lentă decât pe câmpul de luptă din Ucraina, unde software-ul și tacticile sunt actualizate constant.

Între timp, alte puteri militare investesc masiv în tehnologie. China dezvoltă concepte de „război inteligent”, bazate pe integrarea inteligenței artificiale în comandă și coordonarea forțelor. Rusia își adaptează tacticile direct pe frontul ucrainean.

O schimbare inevitabilă

Autonomia militară este deja prezentă pe câmpul de luptă, iar în viitor sistemele fără pilot ar putea opera în formațiuni complexe coordonate algoritmic.

Experții spun că succesul nu va depinde doar de tehnologie, ci de modul în care armatele își regândesc doctrinele, organizațiile și pregătirea liderilor militari.

În cele din urmă, avertizează autorii, avantajul nu va aparține statului care are cele mai multe drone, ci celui care înțelege primul cum trebuie să fie conduse armatele într-un război dominat de mașini.