Ucraina vrea să mobilizeze rachete la frontiera cu Transnistria

Kievul va dispune mobilizare unor sisteme de rachete antiaeriene S-300 în regiunea Odesa, în dreptul segmentului de frontieră cu regiunea separatită Transnistria din Republica Moldova.

Autorităţile ucrainene vor să amplaseze rachetele în districtul Bolgrad, din regiunea ucraineană Odesa, potrivit unor oficiali din Ministerul Apărării de la Kieev, citaţi de ziarul „Taimer” din Odesa.

„Oficialii din Ministerul Apărării au afirmat că rachetele S-300 vor asigura apărarea ţării, în regiunea sudică Odesa, la frontiera cu Transnistria”, a relatat Taimer, preluat de Mediafax. 

Evgheni Şevciuk, liderul regimului separatist din Transnistria, şi-a exprimat îngrijorarea privind tendinţele conflictuale ale autorităţilor de la Kiev şi a precizat că în Transnistria nu au loc pregătiri militare.

Cu toate acestea, militarii ruşi din regiunea transnistreană - cel puţin 1.500 - au demarat mai multe serii de exerciţii militare în ultimele luni, dând motive de îngrijorare atât Chişinăului, cât şi Kievului. De la izbucnirea conflictului din Ucraina, Transnistria a fost invocată tot mai des drept un potenţial cap de pod pentru forţele ruse. 

Notoriile legături dintre regimul separatist transnistrean şi Rusia le-au dat ucrainenilor suficiente motive pentru ca, vara trecută, să sape şanţuri de-a lungul segmentului de graniţă cu regiunea transnistreană. 

Informaţiile privind sistemele de rachete S-300 intervin în contextul în care, la 21 mai, Parlamentul de la Kiev a rupt mai multe acorduri militare cu Rusia, refuzând să mai permită tranzitul trupelor ruseşti din şi către Transnistria pe teritoriul Ucrainei. 

Rusia are aproximativ 2.000 de militari în Transnistria, un teritoriu separatist din Republica Moldova situat la graniţa cu Ucraina. Dintre aceştia, aproximativ 1.400 de militari fac parte din Grupul Operativ de Trupe Ruseşti din Transnistria, constituit în urmă cu 20 de ani prin reorganizarea fostei Armate a 14-a a URSS. Alţi 400 de militari ruşi fac parte din forţa de menţinere a păcii, alături de militari moldoveni şi transnistreni.

Republica Moldova consideră însă că staţionarea militarilor ruşi în regiunea transnistreană contravine Constituţiei moldovene şi, din acest motiv, Chişinăul, OSCE, UE şi SUA au cerut în repetate rânduri retragerea lor.

Pacificatorii ruşi din Transnistria

Războiul din Transnistria a izbucnit oficial pe 2 martie 1992, însă provocările din regiune se petreceau de câţiva ani, pe fondul concentrării populaţiei ruse şi ucrainene din zonă. În jur de 2.000 de persoane au murit, dintre care până la jumătate erau civili. La 21 iulie, preşedintele moldovean Mircea Snegur şi omologul său rus, Boris Elţîn, au semnat un armistiţiu catalogat drept catastrofal: moldovenii au eliberat toţi prizonierii, transnistrenii niciunul, misiunea militară cu mandat de menţinere a păcii a fost formată exclusiv din soldaţi ruşi iar clauza privind retragerea rămăşiţelor Armatei a XIV-a din regiune nu a fost niciodată respectată. 

După războiul din 1992, soldaţii ruşi au rămas în Transnistria drept „forţe pacificatoare”. În Transnistria sunt mobilizaţi câteva mii de soldaţi care acţionează drept „forţe pacificatoare” şi există mai multe depozite de armament, folosite de Armata a XIV-a în perioada sovietică. Totodată, în regiunea cu aproximativ 500.000 de locuitori, dintre care în jur de 35% sunt moldo-români, funcţionează cel puţin o fabrică de armament. 

În depozitele controlate de armata rusă în Transnistria se află peste 21.000 de tone de armament din perioada sovietică. Cel puţin o fabrică de armament funcţionează şi astăzi în regiune. În anii 1980, cartierul general al Armatei a 14-a a Rusiei a fost mutat din Chişinău în oraşul Tiraspol din Transnistria - transformat între timp în capitală de liderii separatişti. 

Până în 1991, Armata a XIV-a era formată din patru divizii motorizate de puşcaşi şi alte unităţi mai mici. Numai Divizia motorizată a 59-a de puşcaşi şi alte unităţi mai mici, inclusiv Regimentul al 1162-lea de rachete antiaeriene au rămas pe malul stâng al Nistrului în regiunea transnistreană. Alte formaţiuni, inclusiv diviziile a 28-a, a 86-a de gardă, a 180-a motorizată de puşcaşi, se găseau peste graniţă în Ucraina şi au devenit parte a Forţelor Terestre Ucrainene.  

Armata a XIV-a a fost retrasă oficial de pe teritoriul Republicii Moldova în 1991, atunci când Chişinău şi-a declarat independenţa. Câteva divizii au rămas însă în Transnistria pentru a proteja depozitele de armament. Atunci când a izbuncit conflictul, forţele separatiste au folosit aceste arme, cu sprijinul Rusiei, asupra luptătorilor moldoveni. 

Acum, în Transnistria se mai află oficial în jur de 2.000 de soldaţi ruşi. Estimările neoficiale anunţă însă cu câteva mii mai mulţi. 

Contrabanda, traficul de droguri şi de persoane care se desfăşoară prin Transnistria, o ţară nerecunoscută şi care oficial nu există, sunt de notorietate.

Moldovenii n-au vamă spre Transnistria – ar însemna să recunoască Republica Moldovenească Nistreană, o fâşie de pământ de 4.000 de kilometri pătraţi pentru care, la 2 martie 1992, au pus mâna pe arme. De cealaltă parte, spre Ucraina, punctul de frontieră are două seturi de vameşi: separatişti transnistreni şi ucraineni. Nici aici moldovenii nu mai deţin controlul.