Supravieţuitoare a Holocaustului, în Ucraina: Am rude în Rusia, îmi spun că avem o mulţime de nazişti. Le spun: dacă e adevărat, atunci mă poţi ucide şi pe mine

Olga, o femei de 83 de ani avea doar doi ani când soldaţii nazişti au îngropat-o de vie alături de mama şi bunica ei. Ea scapat, iar acum locuişte într-un centru comunitar evreiesc din Uman, oraş din vestul Ucrainei, aflat la câtiva kilometri de locul în care s-a născut.

"Am fost duşi la 5 km, până la un câmp. Eram cu mama şi bunica",a povestit ea, potrivit BBC.

 „Când am ajuns pe câmp erau deja săpate şanţuri. Au început să tragă. Am fost înconjuraţi de câini, de poliţişti. Oamenii au început să cadă în şanţ. Vii, morţi, răniţi. Au început dimineaţa şi au continuat până la amiază. Apoi au dat puţin pământ peste noi şi au plecat. 

Doi băieţi, de şase şi şapte ani, au supravieţuit. Au început să caute alţi supravieţuitori. Au săpat cu mâinile lor." 

Olga a supravieţuit, ţinută ascunsă de o familie până la sfârşitul războiului. 

Ea este una dintre cei trei supravieţuitori ai Holocaustului. Celelalte poveşti sunt la fel de şocante.

Familia lui Dmytro a trăit într-o pădure pentru a scăpa de nazişti. Yevhen îşi aminteşte că a scăpat dintr-un subsol atunci când soldaţii nazişti au încercat să-l gazeze cu gaze de eşapament. Doar mama lui şi el au supravieţuit. 

Acuzaţiile repetate ale preşedintelui rus Vladimir Putin că Ucraina trebuie să fie denazizată sunt deosebit de jignitoare pentru un grup care a trăit ocupaţia nazistă. 

"Am multe rude în Rusia. Încep să-mi spună că avem o mulţime de nazişti", spune Dmytro. 

"Le spun, dacă acest lucru este adevărat, atunci sunt şi eu sunt nazist. Mă poţi ucide şi pe mine." 

„Putin nu are treabă aici”, spune Olga. „Modul în care îşi bate joc de oameni paşnici este pur şi simplu de neimaginat”. 

Acum, după 80 de ani, îşi găsesc oraşul natal confruntat cu o nouă ameninţare. Oraşul Uman este bine cunoscut ca un loc de pelerinaj pentru evreii ortodocşi care vizitează mormântul rabinului Nachman, fondatorul mişcării Hasidic Breslov. Din aproximativ 2.000 de evrei din Breslov care trăiesc în oraş pe tot parcursul anului, doar între 50 şi 100 au mai rămas. 

Uman a fost lovit de o rachetă în primele zile ale războiului, ucigând un biciclist. A fost suficient ca mulţi să decidă să plece. Uman se află la mai puţin de 160 km de graniţa cu Republica Moldova. 

Cu drumuri care duceau de la Dnipro în est, Odesa în sud şi Kiev în nord, mulţi ucraineni au trecut prin oraş în timp ce îşi părăseau ţara. O parte din comunitatea evreiască care a rămas în urmă au început să ii ajute. 

„Le oferim un loc unde să doarmă”, spune rabinul Nathan Ben Nun, preşedintele fundaţiei Rabbi Nachman. 

„Războiul nu este bun, dar trebuie să facem limonadă din lămâi, ştii?” 

Una dintre cele mai mari sinagogi din Europa, sinagoga Hasidic Breslov poate găzdui mii de credincioşi pe cele trei etaje ale sale. De obicei plin doar în timpul Rosh Hashanah, acum acest spaţiu cavernos este folosit ca un centru de primire, deschis tuturor indiferent de religie ca prim port de escală atunci când ajung în oraş. Spaţiul este folosit pentru donaţii de îmbrăcăminte - grămezi de pulovere, pălării de lână şi tricouri sunt întinse peste stranele sale - iar voluntarii gătesc pentru toata lumea. Subsolul sinagogii este acum un buncăr.  Saltelele sunt îngrămădite pe băncile de lemn.

Într-un hotel, unde sunt peste 100 de familii, toate  dependente de bunătatea străinilor, se află şi şapte membri ai familiei Yeremets. Ei au fugit din oraşul Herson ocupat de ruşi în urmă cu aproximativ două săptămâni.

„Am aproape 70 de ani”, spune bunicul Victor. "Dar nu am văzut aşa ceva în viaţa mea. Au spus doar - iată tot ce aveţi nevoie. Nu ne aşteptam la asta."

„Cât timp voi trăi, le voi fi atât de recunoscător acestor oameni”, spune fiica sa Ina.\

Rabinul Ederi a părăsit oraşul Kryvyi Rih, (oraşul natal al preşedintelui ucrainean Volodymyr Zelensky) pentru a ajuta cu organizarea cazării la hotel. El spune că s-a gândit la propria mamă, o supravieţuitoare de la Auschwitz, când a ales să ajute. „Cred că o persoană care acuză pe cineva de ceva ar trebui mai întâi să se uite în oglindă”, spune el.