Stratfor. Belarus, un barometru între Rusia şi Occident
0La Forumul de Dialog de la Minsk, preşedintele Belarusului, Aleksandr Lukaşenko, a rostit un avertisment dur în faţa oficialilor şi experţilor internaţionali: „Omenirea se îndreptă spre marginea prăpastiei. Confruntarea dintre Rusia şi Occident este la cel mai ridicat nivel; în doar câteva minute se poate ajunge la etapa războiuui nuclear”.
Pentru Belarus, această confruntare între Rusia şi Occident este deosebit de îngrijorătoare, având în vedere că este plasată chiar între cele două puteri, într-un moment în care destrămarea recentă a Tratatului INF elimină unele măsuri de siguranţă care preveneau proliferarea nucleară. Mai mult, atât Rusia, cât şi NATO îşi întăresc prezenţa militară în imediata vecinătate a Belarusului, în state precum Lituania şi Polonia. În acest context, Belarusul are o poziţie unică de a arăta cine se plasează mai bine între confruntarea dintre Rusia şi Occident - chiar dacă poziţia sa geopolitică înseamnă că ţara ar putea fi prinsă în mijlocul unor turbulenţe.
Aspiraţii versus realitate
Sentimentele lui Lukaşenko pot fi oarecum exagerate, dar ele reflectă, totuşi, sentimentul de alarmă prezent în Belarus. Îngrijorările pluteau în aer şi la formum, care - în mod unic pentru alte întruniri din regiune - a reunit reprezentanţi din Rusia, Statele Unite, Uniunea Europeană, foste state sovietice şi China, în perioada 7-8 octombrie, cu scopul explicit de a găsii soluţii viabile pentru problemele de securitate regională. La fel ca şi în evenimentele din anii trecuţi, întrunirea a avut loc într-un format de „dialog”, în care organizatorii de şedinţe pe diferite teme combină intenţionat reprezentanţi din mai multe ţări pentru ca aceştia să interacţioneze. Organizatorii au sperat ca acestă structură că cultive o atmosferă care să genereze idei noi şi un dialog mai constructiv, Lukaşenko îndemnându-i pe participanţii la formum să „se reunească într-un loc calm şi paşnic, să discutăm problemele noastre şi să colaborăm ca să le rezolvăm”.
Însă în practică, forumul doar a întărit punctele de vedere divergente ale participanţilor, mai ales în ceea ce priveşte Rusia şi Statele Unite. Spre exemplu, atunci când a venit vorba despre discuţiile despre INF, reprezentanţii ruşi au dat vina pe retragerea SUA din tratat pentru prăbuşirea înţelegerii, în timp ce reprezentanţii americani au dat vina pe încălcările şi lipsa de transparenţă ale Rusiei, pentru destrămarea INF.
Atunci când a vorbit vorba despre Ucraina, reprezentanţii Rusiei s-au referit la conflict ca la un război civil, în timp ce oficialii americani, alături de cei ucraineni, l-au catalog drept un război al agresiunii ruse.
Poziţia de neinvidiat a Belarusului
Confruntarea dintre Rusia şi Occident - şi în special între Moscova şi Washington - este un produs al intereselor adânci şi conflictuale, Rusia încercând să atragă statele foste sovietice înapoi în sfera sa de influenţă, chiar în timp ce SUA şi NATO încearcă să păstreze aceste state în afara orbitei Moscovei. Atunci când vine vorba despre ţări ca Ucraina, care este expusă din punct de vedere geografic, la graniţele europene şi prinsă în mijlocul luptei, interesele divergente pot avea consecinţe dezastruoase.
Belarus încearcă să evite cu tot dinadinsul consecinţe similare. Ani de zile, statul a fost un aliat apropiat al Rusiei şi, până la un anumit nivel, un paria în Occident, dar Guvernul belarus şi-a schimbat tactica după protestele Euromaidan din Ucraina, plasându-se ca mediator între Rusia şi Occident şi ca ţară care poate colabora cu ambele părţi.
Schimbarea a avut atât motivaţii politice, cât şi geopolitice - politice pentru că Lukaşenko voia să evite soarta liderului ucrainean Viktor ianukovici, şi geopolitice pentru că Belarusul voia să evite ca războiul ucrainean sau alte conflicte să se resimtă şi pe teritoriul său.
Totuşi, Belarus a fost atent să nu se îndepărteze prea mult de Rusia şi să nu alieneze Moscova; alinierea sa strategică cu Rusia s-a adâncit în ultimii ani. În ciuda unor mici conflicte ocazionate între Moscova şi Minsk, legate de preţurile la energie şi tarifele pe exporturi, Belarusul a rămas un membru loial al Uniunii Economice Eurasiatice, condusă de Rusia şi al Organizaţiei Tratatului pentru Securitate Colectivă. Belarusul a rezistat în faţa eforturilor Rusiei de a stabili o bază aeriană pe teritoriul său, pentru a-şi păstra cât de multă autonomie este posibil, dar a colaborat cu Rusia pe probleme de securitate, precum reţele aeriene comune de apărare şi achiziţii de avioane. Între timp, Belarusul şi-a exprimat îngrijorare a profundă în legătură cu expansiunea militară americană din Polonia şi, mai recent, cu desfăşurarea unei brigăzi americane suplimentare în Lituania. Minsk a promis că va răspunde la aceste mişcări.
În esenţă, Belarusul încearcă să menţină un echilibru între Rusia şi Occident, pentru a reduce riscurile şi e identifica oportunităţile, în acelaşi timp negociind şi cu alte puteri influente, în special China. Deşi forumul s-a concentrat în mare parte pe probleme care privesc securitatea europeană, subiectul China nu a putut fi evitat. De la legăturile de securitate din ce în ce mai profunde dintre Moscova şi Beijing, la iniţiativa Centura şi Drumul, activităţile chineze au fost un element important al discuţiilor, reflectând creşterea puterii sale regionale şi globale. Beijingul este important şi pentru Minsk în particulat, Belarusul fiind un centru important al iniţiativei Centura şi Drumul în Europa de Est.