Revoluția din carton. Cum a învins generația Z un proiect controversat al lui Zelenski
0În Ucraina, o pancartă scrisă pe carton poate valora cât o manifestație întreagă. Așa au înțeles autoritățile de la Kiev — și chiar președintele Volodimir Zelenski — în urma unui val de proteste organizate de tineri, care a dus la retragerea unui proiect legislativ extrem de controversat.
Inițiativa ar fi pus sub control politic două dintre cele mai importante instituții anticorupție din țară — Biroul Național Anticorupție (NABU) și Procuratura Specială Anticorupție (SAP). Proiectul a fost abandonat după o săptămână de manifestații în care cartoanele scrise cu mesaje ironice, citate literare și versuri din muzica ucraineană contemporană au devenit simbolul unei opoziții civice autentice.
Potrivit unui sondaj realizat de compania Gradus, 69% dintre ucraineni au susținut protestele. Ceea ce a început ca o manifestație a tinerilor între 15 și 23 de ani a reușit să mobilizeze opinia publică și chiar să ridice moralul trupelor de pe front.
„Am simțit de mult că se pierde motivația de a lupta. Dar vreau să-i mulțumesc președintelui — dacă nu era prostia asta cu legea, n-aș fi văzut ce copii minunați avem. Merită să lupți pentru ei”, a declarat, emoționat, soldatul Oleksii Țîmbaliuk.
Ucraina și cultura protestului
Ucraina are o cultură a protestului consolidată de-a lungul deceniilor: Revoluția de pe Granit (1990), Revoluția Portocalie (2004), Euromaidanul (2014). Acum, asistăm la ceea ce mulți numesc deja „revoluția din carton” — o mișcare alimentată de tineri crescuți într-o Ucraină orientată spre Vest, conectați la TikTok și la cultura pop ucraineană și europeană.
Fiecare protest a adus cu sine noi mesaje — un amestec de literatură, ironie și furie: de la versurile poetului Serhii Jadan („De ce dracu’ să am nevoie de un sistem care lucrează împotriva mea?”) până la apeluri istorice din epoca sovietică („Cine e împotriva dictaturii, să se ridice!”, Vasîl Stus).
Olesia Ostrovska-Liuta, directoarea complexului cultural „Mistetski Arsenal”, a descris protestele drept „creații culturale în sine”: „Revoluția Portocalie a fost teatrală. Acum, avem pancarte care circulă online, devin virale și sunt replicate. Acest protest are o altă încredere de sine, o altă energie.”
Coordonatoarele protestelor din Kiev, Zinaida Averina și Anastasia Bezpalko, ambele de 23 de ani, au purtat tricouri inscripționate cu mesajul: „Oamenii cu pancarte sunt sursa puterii.” Alături de ele, Sofia Pivtorak, absolventă a Academiei Moghilă din Kiev, a organizat rețele de sprijin pe Telegram: cine aduce markerele, cine ține legătura cu jandarmii, cine are grijă de voluntari.
„Nu e prima noastră revoluție. Am crescut cu povești despre 2004 și 2014”
„Nu e prima noastră revoluție. Am crescut cu povești despre 2004 și 2014. Pentru noi e firesc să ieșim în stradă când vedem că se încearcă distrugerea unor instituții independente”, spune Sofia.
Expresivitatea protestului nu s-a limitat la versuri sau citate: unele mesaje au fost obscene, altele poetice, dar toate au venit dintr-un spațiu comun — cultura urbană ucraineană, de la Serhii Jadan la formația Kurgan și Agregat.
„Nu vrem să răsturnăm guvernul. Vrem reformă autentică. Asta e ceea ce a cerut și Maidanul”, afirmă clar Averina.
După ce parlamentul a restabilit independența NABU și SAP, protestatarii nu s-au oprit. Urmează noi cereri — printre ele, numirea șefului Biroului de Securitate Economică, o instituție-cheie pentru reformele necesare integrării europene.
„Dacă guvernul face acest pas, putem vorbi despre o victorie nu doar a tinerilor, ci a unei societăți care refuză să tacă”, a conchis Averina.