Reînarmarea Europei ar putea naște un gigant al pieței obligațiunilor și pune presiune pe titlurile americane

Semnalul venit dinspre Washington este cât se poate de clar: Statele Unite nu mai sunt dispuse să garanteze securitatea aliaților „necondiționat și gratuit”. Fie că a fost provocare, tactică de negociere sau simplu mesaj strategic, amenințarea președintelui Donald Trump privind o posibilă „preluare” a Groenlandei a cristalizat o realitate care mocnea de ani buni: umbrela americană nu mai vine fără factură.

Pentru Europa, dar și pentru puterile medii ale lumii, aceasta echivalează cu sfârșitul ordinii de securitate post-Război Rece. „Aranjamentul de securitate de până acum nu mai există”, a spus cancelarul german Friedrich Merz la Conferința de Securitate de la München.

Europa accelerează: de la tabu fiscal la datorie comună

Dacă Europa își asumă cu adevărat propria securitate, nota de plată este uriașă. Cheltuieli militare mai mari, achiziții comune, consolidarea capacităților de informații și logistică – toate acestea presupun bani și decizii rapide. Iar ceea ce odinioară necesita ani de negocieri se decide acum în luni.

Liniile roșii privind disciplina fiscală, împrumuturile comune la nivelul Uniunii și integrarea apărării s-au estompat. Se conturează nu o simplă ajustare de politică, ci o rescriere a arhitecturii instituționale și financiare europene, scrie marketwatch.com.

Printre deciziile-cheie:

-crearea unui fond SAFE (Security Action for Europe) de 150 de miliarde de euro pentru finanțarea centralizată a apărării;

-reorientarea mandatului European Investment Bank pentru a susține lanțurile de aprovizionare din domeniul apărării;

-flexibilitate bugetară prin clauze care permit majorarea cheltuielilor militare cu până la 1,5% din PIB anual;

-posibila utilizare a European Stability Mechanism ca instrument de sprijin pentru investiții în securitate colectivă.

În paralel, NATO presează pentru alocări de 3,5% din PIB pentru apărare – un prag care, pentru multe economii europene, înseamnă o schimbare structurală de anvergură.

Nașterea unei piețe de peste un 1000 de miliarde de euro

Consecințele fiscale sunt impresionante. Între împrumuturile comune din perioada pandemiei (aproximativ 650 miliarde euro), sprijinul pentru Ucraina și noile emisiuni destinate apărării, Europa se îndreaptă spre o piață a euro-obligațiunilor ce ar putea depăși 1.000 de miliarde de euro.

Diferența față de șocul pandemic este însă majoră: politica monetară nu mai este la fel de acomodativă. Banca Centrală Europeană nu mai aplică programe masive de relaxare cantitativă care să comprime randamentele. În consecință, dobânzile pe termen lung cresc, iar curbele de randament se accentuează.

Germania, Japonia și alte economii dezvoltate văd randamente la niveluri nemaiatinse de decenii. În acest context, o piață profundă și lichidă a euro-obligațiunilor ar putea deveni o alternativă reală la titlurile de stat americane.

Presiune indirectă asupra Washingtonului

Pentru Statele Unite, momentul nu este tocmai confortabil. Deficitul fiscal rămâne ridicat, iar aproximativ 10 mii de miliarde de dolari din datoria publică ajung la scadență în acest an. Administrația Trump caută soluții pentru a menține costurile de împrumut la un nivel scăzut, în contextul presiunilor sociale legate de accesibilitate și inflație.

Însă dacă Europa și alte economii avansate emit simultan mai multă datorie pentru a-și finanța apărarea, competiția pentru capital global se intensifică. Primele de risc cresc, iar randamentele pe termen lung pot urca inclusiv în SUA.

Astfel, paradoxal, o strategie menită să reducă „povara” americană ar putea, prin canale financiare, să o amplifice.

Momentul puterilor medii

Fenomenul nu se limitează la Europa. Premierul canadian Mark Carney vorbea recent despre nevoia puterilor medii de a-și ancora suveranitatea în patru piloni: apărare, energie, hrană și finanțe. Modelul vechi – securitate americană și dominația dolarului – nu mai este suficient.

Europa pare decisă să internalizeze costurile securității și să-și consolideze bilanțul fiscal. Dacă va reuși, nu doar că va deveni mai autonomă strategic, dar ar putea ieși din această criză cu o piață a obligațiunilor mai profundă și cu piețe de capital mai integrate.

Iar aceasta ar putea reprezenta, pe termen lung, una dintre cele mai importante mutații din echilibrul financiar global al ultimelor decenii.