Regina Elisabeta a II-a a ascuns publicului detalii despre averea unei rude. Angajații Arhivelor Naționale au cenzurat documente care arată acest lucru

Aceștia au retras recent documentele, au eliminat părți din ele și apoi le-au plasat din nou în domeniul public.

Ascunderea în serie a testamentelor familiei Windsor a devenit o problemă controversată pentru monarhie.

Timp de mai bine de un secol, familia Windsor a reușit să țină secret conținutul testamentelor care aparțineau unui număr de 33 de membri ai familiei lor. Aceștia au obținut o derogare specială de la o lege care, în mod normal, impune ca testamentele cetățenilor britanici să fie făcute publice, potrivit theguardian.com.

Această scutire a permis familiei regale să împiedice publicul să afle ce tipuri de bunuri - cum ar fi proprietăți și bijuterii - au fost achiziționate de familia Windsor și cum au fost apoi distribuite, de exemplu, rudelor, prietenilor sau personalului.

Documentele cenzurate conțin o solicitare directă din partea defunctei regine de a păstra secret unul dintre aceste testamente, în urmă cu mai bine de cinci decenii. Palatul Buckingham a refuzat să spună dacă aceasta a cerut ca și alte testamente să fie ascunse publicului.

Familia Windsor a ascuns cu fermitate, timp de decenii, amploarea averii lor de public. Familia nu dezvăluie cât de bogată este. Anul trecut, The Guardian a estimat că regele Carol al III-lea avea o avere personală de 1,8 miliarde de lire sterline.

Una dintre modalitățile prin care au ținut secrete detaliile averii lor a fost exploatarea unei proceduri juridice obscure pentru a obține ordine judecătorești de a păstra secrete testamentele membrilor familiei după moartea acestora. Această procedură a fost folosită chiar și pentru membrii îndepărtați ai familiei lor. În 1987, testamentul unui prinț danez a fost închis; Prințul George Valdemar Carl Axel avea doar o legătură îndepărtată cu familia Windsor, fiind văr de-al doilea cu defunctul soț al reginei, Philip.

Din 1911, avocații personali ai familiei Windsor au obținut ordinele de la judecătorii de la Înalta Curte în cadrul unor audieri secrete. Avocații prințului Philip, ai reginei-mamă și ai prințesei Margaret au solicitat cu succes păstrarea confidențialității testamentelor lor începând din 2002.

Cu toate acestea, secretul acestei practici a fost contestat recent, pe fondul controversei potrivit căreia această procedură obscură a conferit familiei regale un drept care nu este acordat altor cetățeni britanici. De asemenea, au existat critici potrivit cărora testamentele ar fi fost ținute secrete pentru a ascunde câți bani au acumulat familia Windsor din fonduri publice.

În urmă cu doi ani, personalul Arhivelor Naționale din Kew, în sud-vestul Londrei, depozitarul oficial care deține documente guvernamentale datând de peste 1.000 de ani, a eliminat un dosar care prezenta discuțiile oficiale despre testamentele regale între 1957 și 1970. Dosarul fusese deschis pentru public în 2018.

Când dosarul a fost readus în domeniul public anul trecut, părți din două documente și o scrisoare fuseseră reținute. The Guardian a reușit să stabilească ce a fost cenzurat, deoarece a fotografiat dosarul complet în 2021.

Unul dintre documente era un raport scris de un înalt funcționar judiciar, Robert Bayne-Powell, în 1970. Cenzorii au eliminat un paragraf care spunea: "Am aflat că Majestatea Sa a cerut avocaților executorilor testamentari să solicite sigilarea testamentului Prințesei Regale, Contesă de Harewood. Sugerez ca orice testament regal să fie sigilat dacă suverana solicită acest lucru".

Contesa de Harewood - mătușă a reginei și fiică a lui George al V-lea - a murit în 1965, după ce a acumulat o avere în valoare de 5,6 milioane de lire sterline în banii de astăzi.

În cel de-al doilea act de cenzură, personalul de la arhive a eliminat din dosar o scrisoare datată iunie 1970, în care un oficial de la Whitehall a înregistrat o conversație cu Lord Tyron, curteanul însărcinat cu finanțele reginei.

Tryon îi spusese oficialului: "Avocații Palatului Buckingham consideră că, cu excepția unor circumstanțe speciale (de exemplu, un testament care conține ceva ce nu ar trebui să fie făcut public), "membrii marginali" ai familiei regale nu au nevoie ca testamentele lor să fie sigilate. Acest lucru ar trebui să fie doar pentru Altețele Regale".

Pasajul este semnificativ, deoarece indică faptul că nici măcar curtenii regali nu erau siguri dacă membrii minori ai familiei regale ar trebui să beneficieze de avantajul de a-și păstra testamentele secrete.

Alte documente oficiale care au fost publicate au arătat că, în culise, înalți funcționari guvernamentali credeau în mod privat că această practică era discutabilă, calificând temeiul juridic al ordinelor judecătorești drept "destul de subțire" și "oarecum întâmplător".

În cel de-al treilea caz de cenzură, Arhivele Naționale au eliminat un paragraf aparent inofensiv dintr-o notă oficială din 1970, care consemna faptul că Lord Tryon și Michael Adeane, secretarul particular al reginei, au discutat cu un oficial de la Whitehall dacă testamentul unui membru junior al familiei regale ar trebui să fie închis.

Arhivele Naționale au declarat că documentele au fost eliminate, în urma consultării cu Ministerul Justiției, deoarece conțineau informații referitoare la comunicările cu monarhul. Astfel de informații au fost ținute secrete în temeiul unei secțiuni din Legea privind libertatea de informare, au precizat acestea