Pensionarii băgăcioși, recrutați într-un oraș italian pentru a supraveghea lucrările publice

Primăria unui oraș din Italia a decis să valorifice timpul liber și curiozitatea pensionarilor, propunându-le să monitorizeze voluntar lucrările publice. Unii localnici în vârstă au acceptat oferta și au devenit, în mod oficial, „umarellii” orașului.

Priviți uneori ca o pacoste de muncitorii de pe șantiere, „umarellii” din Villasanta monitorizează acum oficial lucrările publice, potrivit The Guardian.

Publicația britanică a relatat povestea lui Roberto Cremona spune și a celorlalți „umarell” – un cuvânt inventat pentru a descrie bărbații italieni pensionari care își petrec timpul holbându-se prin gardurile de plasă ale șantierelor, criticând și oferind sfaturi necerute.

Cine sunt umarelli

Potrivit The Guardian, termenul umarell a fost creat de scriitorul italian Danilo Masotti în 2005 și provine din umarèl, un cuvânt din dialectul orașului Bologna care înseamnă „omuleț” sau „bătrânel”.

Pe măsură ce scenele cu acești pensionari băgăcioși, în special pasionați de lucrările rutiere, au devenit tot mai frecvente în Italia, cuvântul a căpătat o viață proprie – ajungând chiar să apară într-o reclamă Burger King în 2016, ca răspuns la întrebările neîntrerupte ale umarellilor din Milano despre când va fi gata noul sediu al companiei. Apoi, în 2021, cuvântul a intrat în dicționarul limbii italiene.

Umarellii acționează de obicei în grupuri, mai ales după ce iau micul dejun împreună la bar. Stereotipul lor vestimentar include o geacă și o șapcă, iar poziția clasică este cu mâinile la spate, supraveghind intens activitatea de pe șantier.

Recrutați de primăria din Villasanta

Roberto Cremona s-a distanțat de adevărata „gloată” de umarell din Villasanta, un orășel din apropierea Monzei, în regiunea Lombardia din nordul Italiei, după ce primarul, Lorenzo Galli, a decis să valorifice timpul liber și curiozitatea pensionarilor locali, recrutându-i pentru a monitoriza lucrările publice și a raporta eventualele imperfecțiuni.

Cremona, împreună cu alți șapte pensionari – inclusiv o femeie, Gabriella Garatti – a aplicat cu entuziasm pentru acest rol de voluntar și a obținut „slujba”, despre care spune că presupune abilitatea de a rezolva probleme, nu de a oferi sfaturi necerute.

Cremona, în vârstă de 69 de ani, a declarat că a simțit o „chemare” de a contribui la menținerea ordinii într-un oraș cu resurse limitate.

Fiecărui voluntar i-a fost atribuită o zonă din oraș, pe care o supraveghează în ture de două-trei ore, identificând probleme care trebuie rezolvate – fie că este vorba de o groapă în asfalt sau un stâlp de iluminat defect – și verificând progresul lucrărilor publice sau calitatea tăierii ierbii.

În esență, sunt umarell profesioniști. Însă primarul Galli preferă să nu-i numească așa.

„Un umarell tipic este un domn pensionar care dimineața nu are mare lucru de făcut și merge pe șantiere, poate din nostalgie pentru vremurile când muncea”, spune el.

De altfel, prima regulă a „slujbei” este ca voluntarii să nu devină o pacoste pentru muncitorii de pe șantier.

Pensionarii, nelipsiți de pe șantiere

Primarul se declară mulțumit de inițiativă, deoarece grupul vine cu experiență, competențe tehnice și o cunoaștere profundă a orașului Villasanta – o comunitate de 14.000 de locuitori, mândră de implicarea activă a cetățenilor săi.

Cremona, de exemplu, este fost consilier local, iar Gabriela Garatti a fost viceprimar.

În una dintre primele sale ture, Gabriela Garatti – care se deplasează de obicei cu bicicleta – a observat gropi cauzate de instalarea defectuoasă a cablurilor de fibră optică, precum și o intersecție complet lipsită de semnalizare. „Asta putea fi periculos”, a spus ea.

Alți pensionari au indicat garduri vii neîngrijite și trotuare denivelate, înainte de a se opri să inspecteze o peluză publică ce era tunsă.

Au schimbat câteva vorbe cu Fabrizio, muncitorul responsabil de tunsul ierbii, și s-au declarat mulțumiți de faptul că acesta respecta standardele necesare.

„Pot fi enervanți, mai ales când se fixează pe o problemă care nici măcar nu există”, recunoaște, însă muncitorul.

Sunt conștienți de rolul lor în comunitate

Cremona, Garatti și ceilalți șase colegi ai lor își iau rolul foarte în serios și sunt deosebit de entuziasmați de faptul că au fost recent însărcinați cu dezvoltarea facilităților de parcare din oraș.

Cea mai mare provocare a lor rămâne organizarea rotației săptămânale, având în vedere că fiecare trebuie să-și echilibreze programul cu alte angajamente – fie consultații medicale, fie grija față de nepoți.

„Putem contribui astfel la menținerea decenței și ordinii în Villasanta – și e plăcut când lumea ne laudă pentru ceea ce facem”, afirmă Gabriela Garatti.

Cremona, la rândul său, spune că este mulțumit atunci când problemele sunt rezolvate.

„Dar, mai presus de toate, te simți util – societății și ție însuți. Faci ceva valoros cu timpul tău, în loc să stai în fața televizorului sau să te plângi – cum fac adevărații umarell”, adaugă acesta.