Ordinea liberală a murit. Ce mai poate salva Europa? - Editorial Kyiv Post

Occidentul, așa cum l-am cunoscut după 1945, este istorie. Amenințarea lui Donald Trump de a prelua Groenlanda – teritoriu aparținând unui aliat NATO – inclusiv prin forță militară, în paralel cu tentativa lui Vladimir Putin de a anexa Ucraina, marchează intrarea într-o nouă epocă: o lume post-occidentală, dominată de dezordine internațională iliberală, scrie istoricul britanic Timothy Garton Ash în Kyiv Post.

Chiar dacă Trump nu va merge până la capăt, simplul fapt că un președinte american evocă public o asemenea opțiune schimbă regulile jocului. Pentru democrațiile liberale, și mai ales pentru Europa, provocarea este dublă: să înțeleagă lumea așa cum este acum și să decidă ce poate face într-un context în care vechile certitudini s-au prăbușit.

Un sondaj global de opinie publicat recent de Consiliul European pentru Relații Externe oferă un punct de plecare relevant. Realizat în 21 de țări, sondajul arată evoluția percepțiilor internaționale de la invazia rusă pe scară largă a Ucrainei din 2022 până astăzi. Dacă atunci exista încă un „Occident” unit în indignare, dar separat de marile puteri emergente, astăzi ne aflăm într-o lume post-occidentală fără un Occident coerent care să acționeze ca atare.

În 2022, sancțiunile occidentale împotriva Rusiei au fost contrabalansate de China, India, Turcia și alte state dispuse să continue relațiile economice cu Moscova. Economia rusă a supraviețuit nu pentru că Occidentul ar fi fost slab, ci pentru că restul lumii devenise suficient de puternic pentru a-l echilibra. Occidentul exista încă, dar nu mai domina.

Trump 2.0 schimbă însă radical datele problemei. Astăzi nu mai avem doar o lume post-occidentală, ci una în care Occidentul însuși este fragmentat. Viziunea administrației Trump, exprimată fără ocolișuri de apropiați precum Stephen Miller, este una în care lumea este guvernată de forță, putere și constrângere – o logică mult mai apropiată de cea a Kremlinului decât de tradiția strategică americană postbelică.

Europa a înțeles mesajul. Mai puțin de unul din cinci cetățeni din statele UE chestionate mai văd Statele Unite ca pe un aliat. În Marea Britanie, proporția este de doar un sfert, iar în Ucraina – 18%. America rămâne un „partener necesar”, dar nu mai este percepută ca un aliat de încredere.

Și restul lumii se adaptează. Dacă în urmă cu doi ani majoritatea chinezilor vedeau SUA și Europa ca parte a unui singur bloc occidental, astăzi această percepție s-a erodat masiv. Occidentul, ca entitate unitară, a încetat să mai existe.

Ce e de făcut

Cea mai mare greșeală ar fi ca Europa să continue să invoce mecanic „ordinea internațională bazată pe reguli”, aplicând dreptul internațional selectiv – ferm în Ucraina, ezitant în Gaza – și practicând în același timp o politică de conciliere față de Trump. La fel de greșit ar fi să copieze comportamentul liderilor autoritari.

Europa are nevoie de un nou internaționalism: mai rapid, mai flexibil, mai dur. Un internaționalism care respinge folosirea forței, dar acceptă folosirea puterii. Mai puține proceduri, mai multe rezultate. Mai puțină obsesie pentru structuri rigide, mai mult pragmatism în construirea de parteneriate variabile, de la caz la caz.

Aceasta este o provocare directă pentru Uniunea Europeană instituțională, construită ca expresie a ordinii liberale a anilor ’90: lentă, birocratică, dependentă de consens. Totuși, în cazul Ucrainei, Europa a început deja să se miște diferit – prin coaliții de voință și decizii accelerate, după standardele Bruxelles-ului, susține istoricul britanic.

Groenlanda, testul decisiv

În cazul Groenlandei, orice acțiune europeană trebuie să pornească de la voința guvernelor alese ale Groenlandei și Danemarcei. Aceasta este diferența fundamentală dintre democrațiile liberale și imperialismele autoritare.

Trimiterea de trupe suplimentare de către Danemarca și aliații NATO este un prim pas. Discuțiile de la Washington cu administrația americană arată însă că dezacordul de fond rămâne. Iar toate semnalele indică faptul că Trump va deveni tot mai imprevizibil pe măsură ce problemele interne se adâncesc.

De aceea, Europa trebuie să acționeze și simbolic, nu doar tehnic. O vizită comună în Groenlanda a liderilor Germaniei, Franței, Marii Britanii și Danemarcei, alături de premierul Canadei, ar transmite un mesaj clar. Dacă pot merge cu trenul la Kiev, pot zbura la Nuuk. Într-o eră dominată de imagine, Trump va înțelege mesajul din cadrele televizate.

Uniunea Europeană trebuie, de asemenea, să-și sporească rapid sprijinul financiar pentru Groenlanda și să deschidă o discuție strategică despre o relație viitoare specială cu teritoriul, inclusiv în perspectiva unei eventuale independențe. UE de mâine va funcționa oricum prin relații personalizate – cu Marea Britanie, Ucraina, Turcia, Canada. Groenlanda nu ar trebui exclusă.

În paralel, Europa trebuie să analizeze discret, dar serios, opțiunile economice de răspuns în eventualitatea – încă improbabilă, dar nu imposibilă – a unei intervenții militare americane. Simpla existență a unor planuri de contingență poate avea efect de descurajare, spune istoricul.

O Europă care trebuie să creadă din nou în sine

Poate cel mai îngrijorător rezultat al sondajului citat este nivelul ridicat de pesimism european. Aproape jumătate dintre europeni nu cred că UE poate trata de la egal la egal cu SUA sau China.

Un nou internaționalism, mai ferm și mai realist, nu este doar o necesitate strategică. Este și o condiție pentru ca europenii să înceapă din nou să creadă în propria lor putere. Într-o lume post-occidentală, Europa nu-și mai poate permite nostalgia. Are nevoie de luciditate, voință și curaj, avertizează Timothy Garton Ash în Kyiv Post.