Ofensiva Rusiei în nordul Ucrainei nu urmărește doar câștiguri militare. Miza reală e una politică

Eforturile recente ale armatei ruse în nordul regiunii Sumî, departe de a fi doar o nouă fază în războiul convențional, pot fi citite mai degrabă ca o manevră strategică cu miză multiplă – atât militară, cât și politică. Analiza publicată de Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) sugerează că acțiunile de pe acest front ar putea urmări crearea unei zone-tampon care să favorizeze pozițiile Moscovei într-un eventual dialog de pace.

Potrivit ISW, comandamentul militar rus ar încerca să folosească vulnerabilitățile defensive ale Ucrainei în zonele de graniță pentru a împinge linia de contact mai adânc în teritoriul ucrainean. În centrul atenției se află orașul Sumî – nu ca țintă iminentă de cucerire, ci ca punct de presiune psihologică și negociere geopolitică.

Zona-tampon ca pretext de negociere

Ideea unei „zone de securitate” nu este nouă. Președintele rus Vladimir Putin a reluat-o explicit în timpul unei vizite efectuate pe 12 martie la un post de comandă din regiunea Kursk. La acel moment, i-ar fi cerut șefului Statului Major General, Valeri Gherasimov, să analizeze oportunitatea stabilirii unui coridor de protecție de-a lungul frontierei. Declarațiile au fost dublate de mesaje similare venite de la ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, care evocase o zonă tampon inclusiv în regiunea Harkov, ca „măsură de autoapărare”.

Pentru analiștii ISW, intenția Moscovei este clară: dincolo de avantajul tactic al unei distanțe de siguranță, ofensiva în nordul Sumîi ar putea servi drept pretext pentru solicitări teritoriale în cadrul unor viitoare tratative de încetare a ostilităților. Altfel spus, prezența militară rusă în apropierea unui centru urban major ar oferi Kremlinului o poziție de forță la masa negocierilor.

O amenințare simbolică, dar limitată operațional

Cu toate acestea, evaluarea capacităților reale ale trupelor ruse dislocate în regiunea Kursk indică un potențial operațional modest. ISW notează că, în stadiul actual, forțele din nord nu dispun de resursele necesare pentru a declanșa un asalt major asupra unui oraș precum Sumî. O astfel de acțiune ar necesita întăriri semnificative, care, dacă ar fi mobilizate, ar slăbi alte sectoare ale frontului – un risc major în contextul presiunii ucrainene din sud și est.

În consecință, este mult mai probabil ca obiectivul imediat al Moscovei să fie stabilirea unei prezențe ofensive limitate, dar suficient de apropiate pentru a menține orașul sub amenințarea constantă a artileriei. Un astfel de scenariu ar putea genera un impact psihologic și umanitar semnificativ: evacuări, haos economic și un oraș „neprietenos” cu viața civilă – toate, fără a implica cucerirea efectivă a teritoriului.

Un teatru de influență, nu de cucerire

ISW avertizează că această mișcare ar putea fi temporară, menită să creeze efecte de imagine sau să forțeze redistribuiri ale trupelor ucrainene. În ecuația de calcul a Kremlinului, simpla amenințare la adresa unui oraș important – și nu acapararea sa – produce deja dividende strategice: subminează moralul, testează reacțiile internaționale și păstrează inițiativa într-un conflict de uzură.

Ceea ce pare o ofensivă „de margine” poate fi, în realitate, un pas calculat în strategia politică a Moscovei – una care urmărește redefinirea hărții Ucrainei prin presiune indirectă și negocieri în forță, nu prin ocupare totală.