Obama, pe cale să piardă războiul înainte să înceapă
0Cu navele pregătite în coasta Siriei, dar cu un popor reticient la o intervenţie militară în străinătate, preşedintele Obama pune, deocamdată, între paranteze mult-trâmbiţatul atac aerian împotriva regimului Assad.
Propunerea „fabricată“ în laboratoarele de la Moscova şi Teheran ar putea îndepărata o intervenţie militară în Siria, făcând loc unei soluţii diplomatice.
La începutul lunii, un emisar iranian i-a propus preşedintelui sirian să mute toate armele chimice în afara ţării, iar în schimb se angaja ca Moscova să convingă Washingtonul să anuleze iminenta intervenţie militară. Luni, propunerea iraniano-rusă a fost reluată în mod oficial de secretarul de Stat american John Kerry, care a afirmat că, dacă Assad vrea să evite un atac militar, ar putea predea tot arsenalul chimic comunităţii internaţionale. Mai mult, Kerry a fixat un termen clar: o săptămână.
Comentariul lui Kerry a declanşat o serie de aprecieri din partea puterilor internaţionale, Rusia fiind prima care a salutat soluţionarea conflictului internaţional pe cale paşnică. Assad s-a arătat dispus să predea armele, iar Obama, în cele şase interviuri pe care le-a oferit luni, a catalogat iniţiativa drept „un progress potenţial pozitiv“. Senatorii americani, destul de reticienţi să voteze acţiunea militară, s-au grăbit să amâne votul din Cameră, programat iniţial pentru astăzi.
Salvarea imaginii
Şi astfel trecem de la un război al declaraţiilor, care au dominat ultimele săptămâni, la unul de imagine. Pe de o parte, preşedintele Obama obţine o mică victorie: evită acţiunea militară, nedorită de majoritatea americanilor şi congresmenilor, dar în acelaşi timp este nevoit să dea înapoi, ştirbindu-şi autoritatea de lider mondial şi comandant al armatei americane. Din toată situaţia Rusia iese în câştig, afirmându-se ca un mediator, iar SUA, jandarmul mondial, suferă o lovitură de imagine şi dă un semnal prost Iranului şi Coreei de Nord, care dezvoltă în continuare arme de distrugere în masă. Imediat după ce au văzut că SUA ar putea „scuti“ Siria de intervenţia militară, Iranul a dat un semnal puternic, care demonstrează că influenţa Washingtonului e pe trend descendent. Preşedintele iranian, Hassan Rohani, a anunţat ieri că Teheranul „nu va renunţa nici măcar o iotă“ la drepturile sale nucleare.
Neutralizarea armelor chimice, greu de realizat
Propunerea rusă de a plasa armele chimice siriene sub control internaţional, pentru a le neutraliza, presupune deplina cooperare a regimului care menţine secretul asupra arsenalului său, pentru a desfăşura o operaţiune dificil de realizat în plin război civil, relatează AFP. Acest arsenal este considerat „unul dintre cele mai importante din lume“ şi este estimat la „peste 1.000 de tone“ de serviciile de informaţii franceze.
Damascul ar trebui să realizeze inventarul stocurilor sale şi să accepte sosirea inspectorilor pe teritoriul său.
Experţii nu îşi ascund scepticismul: „cu greu îţi poţi imagina distrugerea stocurilor de arme chimice siriene în mijlocul unui război civil“. „Nu este ceva ce aţi vrea să faceţi sub ameninţarea unei ploi de obuze în zonă“, a subliniat Daryl Kimball, directorul general al Arms Control Association, o organizaţie neguvernamentală dedicată dezarmării.
În opinia lui David Kay, fost şef al inspectorilor ONU în Irak, „chiar în cele mai bune condiţii, aceasta necesită efective foarte numeroase“, pur şi simplu pentru a asigura o supraveghere de 24 de ore din 24 la fiecare instalaţie şi a împiedica orice intruziune.
Secretarul general al ONU, Ban Ki-Moon, a cerut luni, în urma propunerii ruse, crearea unei zone de supraveghere de către Naţiunile Unite în Siria, unde armele chimice ale ţării ar putea fi „depuse în siguranţă şi distruse“. Şi în acest caz, procesul ar dura mai mulţi ani şi ar costa miliarde.