Militarii ucraineni prizonieri ai separatiştilor pro-ruşi repară şcoli distruse de bombardamente în estul Ucrainei

Militarii ucraineni luaţi prizonieri de rebelii proruşi repară clădiri distruse de bombardamente în estul Ucrainei, în special şcoli, grădiniţe şi spitale, relatează AFP, într-un reportaj realizat în oraşul Ilovaisk, din regiunea Doneţk.

Pe acoperişul acoperit cu zăpadă al şcolii de muzică din Ilovaisk, mai mulţi muncitori repară pagubele bombardamentelor asupra oraşului din estul Ucrainei. La sfârşitul zilei, ei se întorc în celule, sub pază militară.

Aceşti muncitori sunt de fapt militari ucraineni luaţi prizonieri de rebelii proruşi şi condamnaţi la muncă silnică în zonele distruse de conflict.

Majoritatea au fost capturaţi după luptele din luna august de la Ilovaisk, în regiunea rebelă Doneţk, care s-au soldat, oficial, cu moartea a peste 100 de militari ucraineni.

În prezent, la ordinul autorităţilor din autoproclamata "republică populară" Doneţk, militarii repară acoperişurile şi geamurile caselor, zugrăvesc şi refac mobilierul, pentru a reface imaginea oraşului, unde urmele confruntărilor sunt vizibile peste tot. 

"Este vina lor (...). În consecinţă, să facă ordine şi să realizeze ce au făcut!", afirmă Piotr Kuprin, reprezentant al rebelilor proruşi din regiune. "Copiii lor nu ştiu ce înseamnă războiul, bombardamentele", adaugă bărbatul în vârstă de 55 de ani, care spune că s-a alăturat luptelor în urmă cu două luni şi jumătate. 

Prizonierii aşteaptă să se întoarcă acasă

În podul şcolii de muzică din oraş, unde temperaturile se apropie de minus 10 grade, prizonierii, purtând haine groase, pun plăci pentru a reconstrui acoperişul, împreună cu muncitorii locali. "Nu-i tratăm rău. Lucrează precum oamenii din oraş, civilii, sau voluntarii. Nu există norme speciale pentru ei", afirmă Ivan Vinik, în vârstă de 61 de ani, director al echipelor pentru reconstrucţia oraşului. 

Mai jos, la primul etaj, se aude o melodie la pian. Unul dintre prizonieri, în blugi şi cu un hanorac negru, încearcă să reacordeze instrumentul. A fost "o pasiune", spune el, înainte de începutul conflictului, care s-a soldat cu peste 4.300 de morţi în mai mult de şapte luni, potrivit ONU. 

"Vrem să ne întoarcem acasă. Sperăm că ne vor elibera", spune un alt prizonier, în vârstă de aproximativ 20 de ani. "Suntem obişnuiţi să trăim în aceste condiţii, dar, psihologic, este greu", a adaugat el. Militarul precizează că prizonierii primesc de mâncare şi au acces la apă caldă pentru a se spăla. În unele cazuri, unii dintre ei au avut ocazia să-i întâlnească pe membrii familiilor lor, a mai afirmat el. 

Cel puţin 65 de prizonieri sunt în continuare deţinuţi la Ilovaisk, potrivit oficialilor locali din autoproclamata "republică" Doneţk şi mărturiilor celor aflaţi la faţa locului. Militarii lucrează începând de luni până vineri. Ziua de muncă începe la ora 09.00, când părăsesc, în grup, locul de detenţie, pentru a se deplasa, pe jos, spre clădirile în ruine pe care trebuie să le repare, cu prioritate şcoli, grădiniţe şi spitale. Ziua de muncă se încheie la ora 15.00. 

"La început, am fost atenţi, dar acum se vede că lucrează bine", spune Liubov Strohina, directoarea unei grădiniţe, unde îşi desfăşoară activitatea şapte prizonieri de război. În apropiere, copiii, aflaţi într-o altă clădire, se joacă, la doi paşi de prizonierii ucraineni. Câţiva combatanţi rebeli din autoproclamata "republică" populară Doneţk stau de pază. "Nu sunt agresaţi", afirmă Strohina, adăugând că prizonierii au primit prânzul la locul de muncă. 

Femeia în vârstă de 58 de ani nu este surprinsă de fapul că militarii sunt prizonieri şi sunt obligaţi să muncească. "Grădiniţa a fost distrusă. În consecinţă, avem nevoie de mână de lucru, indiferent de unde vine. De aceea, suntem mulţumiţi că sunt aici. Am reuşit să reparăm acoperişul înainte să vină frigul", a explicat ea. Iar cei care se află aici "cel puţin nu mai luptă. Cred că pentru ei este cea mai bună soluţie. Cel puţin sunt în viaţă", conchide femeia.