Analiză Industria textilă legendară a Turciei se destramă. Sute de mii de locuri de muncă pierdute

Sectorul textil turcesc, cândva unul dintre pilonii economiei naționale, traversează cea mai gravă criză din ultimele decenii. Exporturile scad pentru al treilea an consecutiv, iar cota Turciei pe piața mondială a ajuns sub 3% — cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani, relatează The Economist.

În timp ce producătorii din Bangladesh și Vietnam raportează creșteri cu două cifre în prima jumătate a anului 2025, exporturile turcești s-au redus cu aproape 7%.

Mii de fabrici închise și sute de mii de muncitori concediați

În doar trei ani, volumul exporturilor a scăzut de la 22 miliarde de dolari în 2022 la o valoare estimată de 17 miliarde în 2025. Circa 6.000 de companii și-au închis porțile, iar peste 310.000 de muncitori au rămas fără loc de muncă. În încercarea de a reduce costurile, sute de firme și-au mutat producția în Egipt, unde salariile și energia sunt semnificativ mai ieftine.

Economiștii consideră că declinul reflectă problemele structurale ale economiei turcești: inflație persistentă, monedă supraevaluată și dobânzi ridicate la credite.

„Ratele mari la împrumuturi și o liră supraapreciată au dus la o inflație care, deși a coborât de la nivelurile apropiate de 100% de acum trei ani, rămâne ridicată — în jur de 33%. În același timp, costurile cu forța de muncă și producția au crescut puternic, subminând competitivitatea industriei”, scrie publicația.

Modelul vechi nu mai funcționează

De la începutul lui 2022, salariul minim în Turcia a crescut de la 383 la 620 de dolari, o povară majoră pentru exportatori.

„Clienții europeni acceptau să plătească cu 15–20% mai mult pentru calitate, dar acum diferența de preț a ajuns la 50%, iar acest argument nu mai convinge pe nimeni”, a explicat Mustafa Gültepe, președintele Adunării Exportatorilor Turci.

Rezultatul este o migrare accelerată a comenzilor externe către Asia. Exporturile Chinei de produse textile către Uniunea Europeană au crescut cu 20% în prima jumătate a anului, pe fondul reconfigurării fluxurilor comerciale globale după introducerea noilor tarife americane.

Forța de muncă: o nouă criză în interiorul crizei

În ultimul deceniu, o parte importantă a industriei textile turce s-a bazat pe munca migranților — în special refugiați sirieni, estimați la 250.000–400.000 de persoane. După prăbușirea regimului Assad la sfârșitul lui 2024, aproape 20% dintre acești muncitori s-au întors în Siria, accentuând lipsa de personal calificat.

„Chiar dacă Turcia va reuși să stabilizeze economia, sectorul textil nu își va reveni ușor. Forța de muncă devine tot mai scumpă și mai greu de găsit. Tinerii preferă joburi de birou, nu munca în fabrici”, avertizează Muzaffer Cevizli, președintele centrului de comerț angro Giyimkent.

Soluția: mai puțină producție de masă, mai multă inovație

Specialiștii consideră că viitorul industriei turcești nu mai poate fi bazat pe volume mari și costuri mici, ci pe branding, design, produse de nișă și livrări rapide. Unele companii mari, precum Eroğlu și LC Waikiki, au început deja să-și transfere o parte din producție în Egipt, urmând ca și alte firme să le calce pe urme.

„Sectorul are resursele necesare pentru a renaște, dar înainte de toate trebuie să se reinventeze”, conchide The Economist.