FOTO Secretele comorilor lui Hitler, dezvăluite de masoni: mai multe locuri din Polonia, ascunzători pentru aur, opere de artă sau bijuterii
0Jurnalul de război al unui ofiţer nazist în care se menţionează că sute de camioane pline cu aur, obiecte de artă şi ale lucruri de valoare sunt ascunse în mai multe părţi din Polonia a fost dezvăluit recent, scrie publicaţia poloneză The First News.
Jurnalul, scris de către ofiţerul SS Egon Ollenhauer, susţine că Adolf Hitler a ordonat ca 260 de camioane încărcate cu diferite comori să fie ascunse în 11 locuri din Polonia, pentru a le apăra de Armata Roşie.
Ollenhauer a fost un personaj-cheie în operaţiune, având rolul de intermediar între ofiţerii SS şi aristocraţii locali care voiau să-şi ascundă avuţiile de Armata Roşie.
Potrivit jurnalului, care a fost deţinut timp de decenii de către o lojă masonică veche de 1.100 de ani din oraşul german Quedlinburger, comorile au fost transportate în 11 locuri din Polonia, printre care şi Breslau, acum Wroclaw, care ar adăposti 28 de tone de aur de la o ramură a Reichsbank. În celelalte părţi ar fi ascunse monede, medalii, bijuterii şi alte obiecte de valoare care le-au fost încredinţate pentru păstrare naziştilor de către oameni înstăriţi.
Jurnalul mai precizează că într-o ascunzătoare ar fi 47 de obiecte de artă, bănuite a fi fost furate din colecţii din Franţa, inclusiv opere de către Botticelli, Rubens, Cezanne, Carravagio, Monet, Durer şi Rembrandt.
Într-un alt loc s-ar găsi obiecte religioase furate de peste tot din lume cu scopul de a descoperi dovezi pentru teoriile rasiale ale lui Hitler.
FOTO Darius Franz Dziewiatek
Roman Furmaniak, de la Fundaţia Schlesische Brucke, care deţine acum jurnalul, a declarat pentru thefirstnews.com: „Acum aproximativ 10 ani, după multe discuţii, loja Quedlinburger a decis să lase jurnalul fundaţiei. Oferim informaţii legate de jurnal abia acum pentru că am vrut să aşteptăm până când toate persoanele care ar putea fi legate de evenimente şi de jurnal să treacă la cele veşnice, în special ofiţerii Waffen SS. Aceasta a fost dorinţa lojei Quedlinburger.”
Fundaţia susţine că autenticitatea jurnalului a fost verificată de către cinci instituţii din Germania, inclusiv Departamentul de Istoria Artei de la Universitatea din Gottingen, iar aceste teste arată că scrierea este originală.
Furmaniak a spus: „Am vrut să publicăm informaţia în aşa fel încât să coincidă cu aniversarea a 100 de ani de la recâştigarea independenţei Poloniei şi, de asemenea, aniversarea a 1.100 de ani de la înfiinţarea lojei din Quedlinburger.”
Fundaţia spune că acum colaborează cu Guvernul polonez pentru ca autenticitatea jurnalului să fie verificată de către instituţiile specializate din Polonia. După ce acest lucru va fi îndeplinit şi dacă pot fi obţinute permisele necesare de la autorităţile poloneze, fundaţia doreşte să continue munca pe cheltuiala proprie.
Dacă vreuna dintre comorile prezentate în jurnal va fi descoperită, „dorinţa lojei este ca lucrurile găsite să fie reunite cu moştenitorii lor dacă este posibil,” a spus Furmaniak. „Totuşi, acest lucru probabil că nu va fi posibil în fiecare caz. Dar intenţia noastră este ca proprietatea să fie returnată deţinătorilor de drept.”
Fundaţia monitorizează acum locurile menţionate în notiţele ofiţerului SS, pentru a se asigura că acestea rămân sigure.
În timpul războiului, trupele lui Hitler au ascuns comori valoroase, precum aurul. Aici, o descoperire într-o mină.
Potrivit şefului fundaţiei, omul de afaceri Darius Franz Dziewiatek din oraşul polonez Opole, unul dintre locuri este într-o fântână adâncă dintr-un parc şi un altul este pe fundul unui iaz din alt parc. Printre celelalte locaţii s-ar număra un sarcofag din ciment de pe fundul unui pârâu, o oranjerie subterană dintr-o grădină publică şi o cameră secretă între pereţii unei clădiri.
Istoricul Joanna Lamparska a spus: „Jurnalul este foarte interesant pentru că are multe detalii legate de ceea ce se întâmpla la sfârşitul războiului în Silezia şi, de asemenea, conţine informaţii şi despre locurile unde plănuiau să ascundă lucruri. Dar, în opinia mea, nu va fi găsită nicio comoară folosind jurnalul. Dacă aceşti oameni chiar ar şti unde se află comoara, nu s-ar comporta în acest fel. [...] Jurnalul ar putea fi veritabil, dar trebuie făcută multă muncă.”