Fostul șef al serviciilor de informații externe din Franța susține că revoltele din țară au fost provocate de migrația în masă
0Potrivit lui Pierre Brochand, până la 200 de mii de persoane ar putea participa la proteste.
Revoltele care au avut loc în unele orașe franceze au fost rezultatul migrației în masă și al eșecului politicii autorităților de a preveni separarea diasporelor de societatea franceză este opinia exprimată de fostul șef al Direcției Generale de Informații Externe a Franței (DGSE) Pierre Brochand într-un interviu pentru ziarul Le Figaro, publicat joi.
„Dacă am ajuns în acest punct, este poate în primul rând din cauza ideologiei dominante care a justificat și chiar a glorificat imigrația în masă pe care a trebuit să o suportăm timp de o jumătate de secol”, a spus el.
El a recunoscut că ceea ce s-a întâmplat purta semnele de „război civil”, dar din punct de vedere tehnic nu a fost: nu a existat o confruntare armată între grupurile organizate și, potrivit acestuia, se poate invoca o luptă „civilă” atunci când este vorba de cetățenii unuia. stat. „Pe de o parte, destul de mulți străini au participat la aceste evenimente, pe de altă parte, cred că deținătorii de dublă cetățenie și cetățenii care atacă reprezentanțele franceze se exclud din comunitatea națională”, a spus el.
Violență fără precedent
Brochand crede că Franța nu a cunoscut revolte stradale de această amploare de multe decenii, dacă nu de la revoluția din 1789. Comparând ceea ce s-a întâmplat cu „revolta suburbană” din 2005, care a început și cu moartea în mâna poliției a doi adolescenți de origine nord-africană, fostul șef al informațiilor a remarcat multe asemănări în comportamentul revoltăților.
„Putem fi doar îngroziți de răspândirea extremă a dimensiunii criminale, un fel de izbucnire paradoxală a criminalității excesive endemice în diasporă”, a spus Brochand. Potrivit acestuia, luând în considerare pe cei 3,6 mii de deținuți, până la 200 de mii de persoane ar putea participa la revolte.
„Aș dori să cred în natura spontană a acestei explozii” asemănătoare „mozaicului” fără un coordonator național și o structură militantă: încă nu putem găsi niciun comitet central, o shura islamică sau un sindicat al traficanților de droguri în spatele „rebelilor”, - a spus el.
Diaspora în creștere
Sursa publicației a remarcat însă diferența dintre numărul de străini care locuiau în suburbii: din 2005, diaspora din Franța a crescut cu aproximativ 5 milioane de oameni. Ajunși la o anumită masă critică „care îi face, spre propria lor surprindere, să-și dea seama de forța lor irezistibilă”, ei percep compromisurile și concesiunile ca slăbiciune și „își demonstrează propria suveranitate în cadrul unui spațiu unic și indivizibil”.
„Din partea mea, aș descrie catastrofa actuală ca fiind „o răscoală sau rebeliune împotriva statului-națiune francez a unei proporții semnificative de tineri de origine non-europeană care trăiesc pe teritoriul său”. Principala problemă în joc este monopolul asupra violenței legitime pe același teritoriu. O formulare confuză, desigur, dar mi se pare că descrie perfect stadiul de descompunere la care am ajuns", a spus el.
Capcana rasismului
Fostul șef al DGSE consideră că autoritățile nu au tras concluzii din evenimentele din 2005. Potrivit acestuia, politicienii au continuat să nege existența unei probleme cu migrația și eșecul integrării generațiilor trecute de migranți, ai căror copii au crescut și ei în diaspore care erau practic izolate de societatea franceză. El a criticat în special imposibilitatea de a ridica problema migrației din cauza tabuului total și a fricii politicienilor de a fi acuzați de rasism.
„Zeci de legi „dure și umane”, sute de miliarde investite într-o țară bolnavă a cărei însăși existență este acum în joc. Incompetență? Ipocrizie? Aroganță? Naivitate? Interesul propriu? Aș pune în fruntea listei lipsa de curaj în fața unei frici de panică de a fi stigmatizat „rasist” care îi pune capăt carierei”, a spus Brochand.
Potrivit acestuia, o asemenea dualitate se vede clar în cadrul vizitelor în străinătate ale acelorași politicieni, atunci când aceștia se plâng în discuții confidențiale cu diplomații de problemele circumscripțiilor din care sunt aleși. După ce și-au vărsat sufletul, ei „se întorc în Franța pentru a cânta din nou imnul „valorilor republicane””, a spus sursa, indicând experiența sa din trecut ca ambasador al Franței în Ungaria și Israel.
Rezolvarea problemelor
În acest sens, Brochand a îndemnat autoritățile franceze să prioritizeze și să se ocupe corect nu de „accesul la toalete pe criterii de gen”, ci de problemele de securitate internă a republicii. El a menționat că „pentru a ieși din groapă, trebuie să încetați să mai săpați” și a subliniat necesitatea de a reduce oportunitățile de migrație și de a înăspri condițiile pentru obținerea cetățeniei.
Fostul ofițer de informații a susținut că este necesară o luptă nemiloasă împotriva sentimentului de impunitate în rândul revoltăților, care, în opinia sa, a fost catalizatorul revoltelor din ultimele zile. De asemenea, el a pledat pentru scăderea vârstei majoratului, care acum este de 18 ani, și revenirea pedepselor reale cu închisoarea pentru toată lumea, urmate de pedeapsa imediată cu închisoarea, „chiar dacă pentru o perioadă scurtă de timp”, și pentru pedepse mai aspre pentru recidiviști.
„Pe termen lung, evident, sistemul național de învățământ și sistemul de asigurări sociale trebuie puse la îndoială, de sus în jos”, a adăugat el. „Liderii noștri au o oportunitate unică de a se elibera de cămașa de forță în care s-au băgat și, ca bonus, să primească aprobarea a cel puțin trei sferturi din poporul francez”, a conchis Brochand.