Faza critică a războiului: Cum rezistă Ucraina și ce arată evoluțiile recente despre limitele strategiei ruse

Ucraina continuă să reziste în fața unei armate ruse superioare numeric și tehnologic, folosind tactici de luptă flexibile și inovatoare. Într-un nou episod al seriei Battle Plans Exposed, fostul ofițer de informații militare britanic Philip Ingram analizează modul în care forțele ucrainene au reușit să răstoarne unele dintre presupunerile-cheie ale invaziei lansate de Kremlin.

Ingram susține că războiul a intrat într-o fază critică, în care Ucraina nu doar apără teren, ci trece tot mai frecvent la contraatacuri eficace împotriva trupelor ruse. În opinia sa, tacticile aplicate pe teren ar putea constitui o adevărată „schiță pentru războaiele viitorului”, mai ales pentru țările care se confruntă cu adversari militari mai mari.

Tactici adaptate la un război de uzură

Potrivit lui Ingram, una dintre cele mai importante lecții învățate de Ucraina este retragerea tactică – o mișcare controlată prin care trupele evită confruntări directe costisitoare și forțează armata rusă să-și consume resursele pentru câștiguri teritoriale minore. Ulterior, forțele ucrainene revin cu atacuri mai bine planificate asupra pozițiilor ocupate.

Un alt element cheie este folosirea dronelor low-cost, cu vedere din perspectivă (FPV), care lovesc rapid pozițiile rusești imediat după ocupare. Aceste atacuri continue împiedică forțele ruse să se reorganizeze, să fortifice terenul sau să își refacă liniile de aprovizionare.

De asemenea, rotația frecventă a trupelor ucrainene menține unitățile în stare de funcționare și reduce epuizarea, în contrast cu modelul rusesc care, potrivit lui Ingram, expune soldații la efort continuu, ceea ce poate duce la erori operaționale.

Disciplina militară și coordonarea, un avantaj major

Ingram evidențiază și nivelul de disciplină militară de care dau dovadă forțele ucrainene. Misiunile sunt atent planificate, cu rute prestabilite, puncte de control temporale și supraveghere aeriană prin drone, ceea ce le oferă un grad ridicat de coordonare operațională. Astfel de practici reflectă nu doar o bună pregătire, ci și o capacitate crescută de a răspunde adaptiv în situații de luptă.

Slăbiciunile Rusiei, tot mai vizibile

Potrivit analizei,citate de The Sun, strategia rusă de uzură s-a bazat pe ideea că o confruntare prelungită va favoriza Moscova, având în vedere resursele demografice și stocurile de armament mai mari. Însă pierderile materiale și umane suferite de Rusia au depășit deja, conform estimărilor, nivelurile pre-conflict ale armatei sale active, inclusiv în ceea ce privește tancurile și vehiculele blindate.

„Fiecare înaintare pe teren scoate la iveală o structură de comandă care pune accentul pe viteza operațională și pe imaginea politică, în detrimentul planificării militare eficiente”, afirmă Ingram.

Moralul, un factor diferențiator

Moralul rămâne, de asemenea, un factor decisiv. Ingram remarcă faptul că forțele ucrainene par să aibă o coeziune și o determinare mai mare decât cele ruse, în contextul în care în Rusia crește nemulțumirea față de lipsa de transparență a conducerii politice și de prelungirea conflictului.

Pe plan diplomatic, președintele Volodimir Zelenski a reușit să mențină sprijinul occidental, inclusiv prin relansarea relației cu Washingtonul, în pofida unor divergențe punctuale privind sprijinul militar concret, precum livrarea de rachete de tip Tomahawk.

Războiul ca lecție globală

„Ucraina demonstrează că inovația poate învinge forța brută”, spune Ingram. El subliniază că flexibilitatea tactică, utilizarea tehnologiilor emergente și adaptabilitatea transformă actualul conflict într-un model pentru țările mai mici care s-ar putea confrunta în viitor cu agresiuni similare.

„Regulile războiului nu doar se schimbă – sunt rescrise. Iar Ucraina ține stiloul în mână”, încheie Philip Ingram.