Evadare din Mariupol. Povestea de film a unui ucrainean care a înotat 4 kilometri prin Marea Azov pentru a scăpa de teroarea rusească

Dmitri Iurin, un bărbat din Mariupol care a ajutat la salvarea de sub dărâmături a victimelor de la Teatrul Dramatic din oraş, care fusese bombardat de forţele ruse, a povestit cum a reuşit să ajungă într-o zonă controlată de ucraineni după ce a înotat peste 4 kilometri, de-a lungul ţărmului Mării Azov, în apa rece ca gheaţa.

Iurin se afla acasă pe 16 martie, când o bombă a lovit teatrul din Mariupol, locul unde se adăposteau sute de copii şi de femei. Apartamentul lui se afla la doar câteva sute de metri distanţă, lângă o piaţă, conform The Guardian.

„A fost groaznic, o explozie masivă, enormă. Am auzit strigăte, urlete”, a spus Iurin. „Am văzut corpuri şi bucăţi de cadavre. Am scos o femeie, apoi o fată şi apoi un băiat. Toţi erau răniţi. Picioarele băiatului nu se mai mişcau. El ţipa. Mâinile îmi tremurau. Eram plin de sânge.

În apropiere, o femeie zăcea nemişcată pe pământ. Membrii familiei încercau cu disperare să o resusciteze, apăsând pe piept. Încercau să o aducă înapoi. Lângă ea stătea copilaşul care îi spunea: Mamă, nu dormii! Femeia era moartă”, povesteşte Dmitri Iurin.

Numărul exact al persoanelor care au murit în atacul aerian rusesc este încă necunoscut. Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat că 300 de oameni au fost ucişi. Martorii, inclusiv Iurin, confirmă că au văzut zeci de cadavre. Ei spun că bombardamentele continue ale Rusiei au făcut ca operaţiunile de salvare să fie periculoase.

Iurin a povestit că s-a întors în garajul unde se adăpostise cu mama sa, Nadejda, şi-a aprins o ţigară şi a luat nişte pastile. A decis că trebuie să fugă din Mariupol, oraş pe care de peste două săptămâni forţele ruse îl atacau. Oraşul era blocat din toate direcţiile.

Atunci a conceput un plan: va părăsi oraşul pe calea apei.

Dmitri Iurin a înotat timp de două ore şi jumătate, până la Melekine

Înotător bun şi pescar pasionat, el petrecuse ore întregi pe Marea Azov împreună cu tatăl său, prinzând chefali. A luat doi saci de gunoi pentru a se lega în jurul şosetelor şi a folosit patru sticle goale de plastic, de 5 litri, care să îl ajute să rămână la suprafaţa apei.

Îmbrăcat în acest costum improvizat, Iurin a pornit pe jos spre plajă. Era seară. A trecut pe lângă blocuri distruse.

„Erau câţiva oameni în căutarea apei. Cineva mi-a cerut ţigări. Altfel, oraşul era pustiu. Am luat-o pe o potecă pe care o ştiam până la malul mării. Era frig”, spune Iurin.

Iurin a spus că a păşit pe plajă şi apoi a intrat în apă. A înotat înspre larg 150 de metri, paralel cu ţărmul, şi a început să se îndrepte spre vest. Apa era foarte rece. „Îmi clănţăneau dinţii. M-am ascuns în spatele uneia dintre sticle, ca să nu mă poată vedea nimeni. Uneori mă odihneam deasupra plutitorului”, spune el.

A înotat timp de două ore şi jumătate, peste 4 kilometri, pe lângă poziţiile ruseşti de la Rybatske, iar apoi până la Melekin, care era o staţiune înainte de război. A ieşit din apă clătinându-se. Apoi a găsit un cuplu de bătrâni care l-au primit în casă, i-au dat un pahar de votcă şi un bol de borş.

Satul era sub control rusesc. Cu ajutorul unui vecin, Iurin a reuşit să se îmbarce într-un microbuz care se îndrepta spre portul Berdiansk, ocupat tot de forţele ruse. El a spus că soldaţii ruşi de la punctul de control l-au ignorat. „Aveau 17 sau 18 ani”, şi-a amintit el. Din Berdiansk a putut trece în siguranţă pe teritoriul administrat de Ucraina.