Europa, în derivă în epoca Trump. Uniunea Europeană nu-şi mai permite lipsa unei politici externe unitare
0Pe lângă toată agitaţia legată de Brexit, acensiunea populismului de extremă-dreapta şi diviziunile interne, Europa s-a trezit prinsă într-o luptă pentru putere, între cei trei mari jucători ai lumii, în timp ce SUA, Rusia şi China încearcă să se ignore una pe alta, să divizeze şi să forţeze bătrânul continent pentru a îndeplini scopurile pe care le au.
Venind de la Moscova sau Beijing, acest tip de presiune nu este nici surprinzător, nici nou. Însă cele care schimbă datele problemei sunt Statele Unite. În ultimul an, în repetate rânduri, administraţia preşedintelui american Donald Trump a luat decizii şi a adoptat politici care au afectat Europa, fără să se gândească ce viziune are bătrânul continent, scrie Politico.
Într-un fel, administraţia Trump face un serviciu UE – întărind ideea că este necesară o politică externă mai suverană a UE, aspect pe care mulţi lideri europeni l-au adus în discuţie cel puţin de la Războiul din Irak, din 2003, încoace.
În acest context, apelul preşedintelui francez Emmanuel Macron, pentru o Europă mai autosuficientă din punct de vedere militar, mai autonomă din punct de vedere diplomatic şi mai independentă economic merită analizat.
Pe frontul militar, o succesiune de decizii luate de preşedintele american au evidenţiat vulnerabilitatea Europei în faţa fluctuaţiilor de dispoziţie ale Americii. Semi-retragerea trupelor americane din nordul Siriei, uciderea generalului iranian Qassem Soleimani şi planurile SUA de a reduce parţial sau chiar la zero prezenţa sa în Africa de Vest – o regiune privită ca poartă pentru terorism şi migraţie înspre Europa – ar putea avea repercusiuni majore pentru securitatea europeană.
Înfiinţarea unei forţe europene mai atuonome ar avea nevoie de depăşirea obstacolelor politice, economice şi logistice extrem de mari. Europa ar trebui şi să echilibreze mai bine operaţiunile militare cu politica, inclusiv susţinerea eforturilor de a calma diviziunile care duc la violenţe şi de a se angaja în dialoguri cu anumiţi lideri militanţi. În orice caz, o capacitate europeană mai mare de a defăşura forţe i-ar acorda continentului o capacitate mai mare de a-şi proteja interesele.
De asemenea, sunt multe pe care Europa le-ar putea face şi pe plan diplomatic. Uniunea Europeană trebuie să-şi expună mai bine şi mai clar viziunea, în contextul unor deficienţe americane. Spre exemplu, în ceea ce priveşte problema Israel-Palestina, SUA a făcut câteva schimbări dramatice, de la recunoaşterea Ierusalimului drept capitală a Israelului şi anexarea Înălţimilor Golan, la emiterea unui decret că aşezările nu încalcă legea internaţională – şi probabil vor urma multe alte schimbări odată ce preşedintele Trump îşi va prezenta planul de pace privind Orientul Mijlociu.
Crearea unei poziţii europene unite este grea, având în vedere diviziunile dintre capitalele europene. Însă o voce europeană compensatorie – care să insiste că indiferent de rezultat, palestinienii din teritoriile ocupate trebuie să primească drepturi civile egale – ar fi binevenită, având în vedere interesul continentului în stabilitatea din Orientul Mijlociu.
Retragerea SUA din acordul nuclear cu Iranul (JCPOA) şi impunerea unei presiuni maxime asupra Teheranului a avut consecinţe negative în cascadă pentru Europa- de la eroziunea graduală a angajamentelor Iranului la slăbirea luptei împotriva Statului Islamic în Golf.
Ca răspuns, statele europene eu încercat să acorde Iranului un respiro economic, pentru a convinge ţara să rămână în acordul nuclear şi să-şi tempereze comportamentul. Însă ameninţarea sancţiunilor SUA a zădărnicit aceste eforturi.
Dacă dominaţia SUA asupra pieţelor globale înseamnă şi controlul asupra unor porţiuni mari din politica externă a UE, atunci provocarea pentru Europa este să găsească căi de a ocoli sistemul financiar actual şi de a înfiinţa unul care este imun braţului lung al Americii.
Europa este prinsă în câteva dileme care nu sunt deloc de invidiat. Ea poate să aleagă să rămână alături de SUA, în ciuda unor dezacorduri semnificative şi a faptului că se simte fără putere. Sau poate să provoace SUA şi să suporte consecinţe. Sau poate să parieze pe întărirea unor relaţiui cu mari puteri care sunt în competiţie şi să se expună exploatării în acest timp.