De ce tergiversează Kremlinul negocierile și ce urmărește cu adevărat - analiză ISW
0Când Vladimir Putin afirmă că e „gata de dialog”, de regulă înseamnă că urmează o nouă rundă de șantaj diplomatic sau, în cel mai bun caz, o pauză în bombardamente — strategică, nu umanitară. Cel mai recent raport al Institutului pentru Studiul Războiului (ISW) din SUA susține tocmai această idee: Moscova nu negociază pentru a obține pacea, ci timp și concesii suplimentare.
Potrivit ISW, Rusia prelungește deliberat procesul de pace pentru a-și păstra inițiativa militară pe front și pentru a forța Ucraina, dar și Occidentul, să cedeze — nu din convingere, ci din oboseală și calcul politic. Cu alte cuvinte, Kremlinul mimează diplomația, dar își face calculele pe hartă, nu la masa tratativelor.
Un calendar dictat de tancuri
La 2 iunie, la Istanbul, este programat un nou episod al așa-zisului proces de pace ruso-ucrainean. Dar tonul folosit de oficialii ruși înainte de întâlnire nu lasă mari iluzii. Reprezentantul permanent al Rusiei la ONU, Vasili Nebenzia, a reafirmat, în stilul sec și implacabil devenit marcă a diplomației rusești, că Moscova e gata să lupte „cât va fi nevoie” pentru a obține fie o capitulare mascată, fie o victorie deschisă.
Această inflexibilitate este completată de declarațiile lui Kirill Dmitriev, apropiat al Kremlinului și om-cheie în dosarele investițiilor externe, care a vorbit despre „necesitatea eliminării cauzelor profunde ale crizei” — un eufemism care, în discursul rusesc, ascunde invariabil teme ca extinderea NATO și presupusa discriminare a rusofonilor din Ucraina.
Delegația de rang secund: mesajul din spatele scaunelor
ISW remarcă și componența delegației trimise de Rusia la Istanbul: aceeași echipă de nivel mediu, condusă de Vladimir Medinski, semnal că Moscova nu e interesată de o negociere reală. Repetarea listelor vechi de revendicări și lipsa oricărei deschideri spre compromis arată, potrivit analiștilor americani, că Kremlinul joacă din nou cartea diluării timpului — până când fie câștigă teren militar, fie slăbește coeziunea occidentală.
Pe acest fundal, declarațiile purtătorului de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, capătă o nuanță de cinism rafinat. Pe 30 mai, acesta anunța că președintele rus „este pregătit de negocieri la cel mai înalt nivel” — dar numai după ce delegațiile „vor obține rezultate concrete”. Cu alte cuvinte, Kremlinul așteaptă ca terenul să fie deja arat înainte ca liderul suprem să vină să semene pacea.
Amenințări voalate și geografie negociabilă
Între timp, presa ucraineană a relatat că, în cadrul discuțiilor pregătitoare, partea rusă ar fi amenințat direct cu extinderea frontului în nord-estul Ucrainei — indicând explicit regiunile Sumi și Harkov. Este o escaladare verbală care trădează nervozitatea strategică a Moscovei: acolo unde armata rusă nu avansează, Kremlinul încearcă să compenseze cu presiune psihologică.
Pentru ISW, concluzia e clară: Moscova nu vrea un acord de pace, ci o victorie prin epuizarea adversarului. Strategia nu e nouă — e o adaptare a tacticii sovietice de „război al nervilor”. Doar că, spre deosebire de epoca Hrușciov-Brejnev, lumea de azi are acces în timp real la intențiile din spatele cortinelor de catifea ale Kremlinului. Iar când intenția e dominare, nu reconciliere, e limpede că tratativele sunt doar decor.