De ce începe să slăbească unitatea europeană în privința Ucrainei. Rezultatele amare ale politicii lui Trump

Din cauza poziției slabe a UE, alte state profită de ocazie pentru a-i diviza pe europeni.

Timp de secole, Europa și-a impus voința asupra lumii. Acum, lumea începe să-și impună voința asupra Europei. O fotografie făcută la sfârșitul lunii iulie pe terenul de golf Turnberry a surprins perfect situația. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, este fotografiată cu un zâmbet forțat și cu degetul mare ridicat lângă un președinte american,

Donald Trump, radiind de entuziasm. UE tocmai a fost de acord cu umilință să accepte un tarif de bază de 15% la exporturile către SUA, fără a riposta. Von der Leyen și echipa sa au trebuit la propriu să zâmbească și să suporte.

Acest moment a fost deosebit de umilitor, deoarece comerțul era văzut ca domeniul în care UE putea fi la egalitate cu superputerile lumii. Piața unică europeană este comparabilă ca dimensiune cu economiile Chinei sau Statelor Unite.

UE acționează ca un singur membru în chestiuni comerciale. În lunile premergătoare înfrângerii de la Turnberry, la Bruxelles s-a vorbit mult despre acțiunile europene ca răspuns la tarifele impuse de Trump.

În cele din urmă, UE a cedat – în mare parte pentru că europenii se temeau că, dacă ar impune tarife vamale SUA, administrația Trump ar răspunde prin reducerea angajamentului său față de securitatea Europei. Având în vedere războiul din Ucraina și îngrijorările crescânde cu privire la amenințarea mai amplă a Rusiei la adresa Europei, era un risc pe care nu erau dispuși să și-l asume, notează editorialistul Financial Times, Gideon Rahman.

Slăbiciunea Europei

Slăbiciunea Europei în materie de securitate a compensat potențiala sa forță comercială. O formă de slăbiciune a dus la alta. Dacă acesta ar fi un incident izolat, ar putea fi pus pe seama unei coincidențe nefericite. Dar, de fapt, exemplele de slăbiciune sau irelevanță a Europei se acumulează.

„La începutul mandatului său de președintă a Comisiei Europene, von der Leyen și-a exprimat dorința de a conduce o «comisie geopolitică». Însă UE este marginalizată din punct de vedere diplomatic - chiar dacă războaiele au loc chiar la granițele Europei și afectează direct interesele continentului”, adaugă editorialista.

Țările europene sunt acum cei mai mari furnizori de ajutor militar și financiar Ucrainei. Dar când Trump a încercat să pună capăt războiului la începutul acestui an, a ales să negocieze direct cu președintele rus Vladimir Putin - în timp ce europenii au făcut lobby disperat pe lângă Casa Albă înainte și după summit.

Același lucru a fost valabil și pentru Gaza. Diplomația decisivă a vizat obținerea unui armistițiu centrat în jurul SUA, Qatarului, Egiptului și Israelului. Europa a fost din nou un simplu observator.

Războiul brutal din Sudan va duce, fără îndoială, la noi fluxuri de refugiați către Europa. Însă principalii actori externi care alimentează conflictul și îi determină rezultatul sunt Emiratele Arabe Unite, Egiptul, Turcia și Rusia. Influența Franței în Africa de Vest a scăzut, de asemenea, brusc. În Mali, mai întâi Rusia și acum forțele jihadiste par să umple golul.

De ce pare Europa atât de neputincioasă?

„Deci, de ce pare Europa atât de neputincioasă? Cel mai adesea se subliniază lacunele militare și financiare. Dar acestea nu sunt cele mai grave probleme. UE are un sector industrial de apărare puternic și rămâne în continuare un continent bogat, deși împovărat de datorii”, scrie Rahman.

Problemele mai mari sunt structurale, politice și chiar psihologice. Bruxelles-ul este o structură birocratică. Este bun la procese și la legislație. Dar nu este capabil să acționeze rapid și fără milă precum marile puteri europene din trecut sau precum SUA și China de astăzi.

Apelurile europene la moralitate și drept internațional în probleme precum Ucraina rămân adesea neauzite în Africa și Asia, unde istoria acestor țări a fost modelată de secole de imperialism european nemilos.

Acum, pe măsură ce puterea europeană se retrage, am putea începe să vedem ceea ce cercetătorul de la Oxford, Dimitar Bechev, numește o „luptă pentru Europa”, pe măsură ce puterile externe încep să își sporească influența asupra continentului european.

Balcanii de Vest, unde țările se află teoretic pe calea aderării la UE, se confruntă cu o influență tot mai mare din partea Rusiei, Turciei și Chinei. O analiză recentă a Consiliului European pentru Relații Externe a documentat modul în care Beijingul folosește proiecte de infrastructură și împrumuturi pentru a-și extinde influența.

„Lupta pentru Europa amenință și unitatea internă a UE, deoarece puterile externe folosesc o strategie de dezbinare și cucerire. Unul dintre motivele pentru care Europa nu a reacționat la tarifele impuse de Trump a fost acela că diferite țări și sectoare ale UE aveau interese diferite pe care SUA le putea exploata”, susține editorialistul.

Chiar și unitatea Europei în privința Ucrainei, care a fost impresionantă până acum, ar putea începe să se destrame pe măsură ce partidele mai simpatizante cu Moscova câștigă alegerile în țări UE precum Slovacia și Republica Cehă.