De ce Europa reprezintă o provocare pentru Trump și unde stă adevărata sa putere

Contrar afirmațiilor președintelui american Donald Trump, vicepreședintelui JD Vance și susținătorilor lor din mișcarea MAGA, Uniunea Europeană nu se află în declin, susține Alberto Alemanno, profesor de drept al Uniunii Europene la HEC Paris.

Într-o analiză publicată recent, el arată că proiectul european a depășit în multe privințe așteptările fondatorilor săi și se afirmă astăzi ca un actor politic recunoscut pe scena globală, cu influență în fața altor mari puteri.

„În ultimele trei decenii, Europa a construit un cadru politic și de reglementare pe care marile puteri externe nu îl mai pot ocoli tratând separat cele 27 de guverne naționale. În schimb, trebuie să se raporteze la Europa ca la un tot unitar”, scrie profesorul.

Acest lucru este din ce în ce mai evident în modul în care puterile străine își formulează politicile și acțiunile. De exemplu, chiar și noua Strategie de Securitate Națională a lui Trump vorbește despre o „Europă în declin”, în loc să se concentreze asupra statelor membre individuale ale UE.

La rândul său, președintele rus Vladimir Putin justifică războiul împotriva Ucrainei invocând extinderea UE (și în special a NATO), în timp ce China vede Europa ca singurul centru de reglementare al echilibrului.

Europa ca model alternativ

Potrivit lui Alemanno, Uniunea Europeană nu mai este doar un actor geopolitic, ci și un model alternativ de organizare economică și politică.

„Spre deosebire de capitalismul american, centrat pe viteză, dimensiune și acumulare, și de autoritarismul chinez, care supune piețele și puterea politică controlului centralizat al statului, economia socială de piață europeană plasează la centrul vieții economice alegerea democratică, protecția socială și respectarea statului de drept”, explică profesorul de la HEC Paris.

El subliniază că ostilitatea administrației Trump față de UE nu vizează reglementări individuale, ci se referă la un sistem în care angajații au voce prin decizii colective, învățământul și sănătatea sunt garantate ca drepturi, iar legile antitrust protejează concurența, nu firmele politice sau susținute de stat.

Privită prin această perspectivă, devine clar că ostilitatea administrației Trump față de UE nu are legătură cu reglementările individuale. Este vorba despre opoziția față de un sistem în care lucrătorii au un cuvânt de spus prin luarea deciziilor colective, asistența medicală universală și educația sunt drepturi, iar legislația antitrust protejează concurența, mai degrabă decât favorizează companiile de stat sau apropiate politic.

Acest model este posibil datorită amplorii. Cu 450 de milioane de consumatori care operează într-un spațiu de reglementare unic, UE este cea mai mare piață unică din lume.

Companiile multinaționale care doresc să aibă acces la acesta nu au de ales decât să se adapteze la normele europene, ceea ce permite UE să dicteze termenii concurenței globale.

UE, regulile jocului pentru companiile globale

Alemanno atrage atenția că firmele multinaționale care doresc acces la piața europeană trebuie să se conformeze regulilor UE, ceea ce permite blocului să seteze standardele competiției globale. În opinia sa, opoziția intensă pe care o primește UE este dovada succesului său: a devenit o putere pe care ceilalți trebuie să o ia în considerare.

„Datele vorbesc de la sine. Marile economii europene ating sau depășesc productivitatea americană pe oră lucrată, au o speranță de viață mai mare și o inegalitate a veniturilor mult mai scăzută. Orașe europene precum Viena și Copenhaga se situează constant mai sus în clasamentele calității vieții decât omoloagele lor americane”, notează profesorul.

De asemenea, UE a absorbit milioane de migranți fără a submina coeziunea socială, un alt semn al rezilienței sale.

„Aceste caracteristici explică de ce regimurile autoritare văd UE ca pe o amenințare și de ce companiile orientate exclusiv spre profit o consideră constrângătoare. Blocul nu duce lipsă de capacitate instituțională, ci de voință politică de a-și apăra modelul și de a finaliza procesul de integrare europeană”, subliniază Alemanno.

Provocările UE

Europa se confruntă totuși cu provocări serioase. Factorii de decizie de la Bruxelles identifică un diagnostic comun: suprareglementarea.

„Logica reducerii reglementărilor este simplă: într-o lume dominată de SUA și China, Europa trebuie să abandoneze modelul său social de piață pentru a rămâne competitivă”, scrie profesorul.

În același timp, el consideră această abordare eronată.

„Această logică confundă succesul cu eșecul. Europa nu poate pur și simplu să imite America sau China, pentru că nu dispune de dominația financiară și militară a americanilor și nici de controlul centralizat asupra muncii și capitalului, caracteristic Chinei”, explică Alemanno.