Cum au devenit disfuncționale reuniunile liderilor UE. Agenda Consiliului de criză din Cipru
0Liderii europeni își fac joi apariția în Cipru, într-un context mai degrabă tensionat decât festiv. Deși destinația ar putea sugera relaxare, reuniunea de la Ayia Napa — stațiune cunoscută pentru viața de noapte — are pe agendă subiecte cât se poate de serioase: situația din Orientul Mijlociu și bugetul pe termen lung al Uniunii Europene, scrie politico.eu.
În mod ironic, puțini s-ar fi așteptat ca premierii și președinții să ajungă într-un loc asociat vacanțelor și petrecerilor. Totuși, cine se gândește la cocktailuri la Senior Frog’s Party Bar se înșală: joi seara are loc doar cina de deschidere, iar vineri urmează o zi întreagă de discuții pe teme majore — de la modul în care UE gestionează războiul din Orientul Mijlociu, până la viitorul buget multianual al Uniunii.
Este, de asemenea, prima reuniune a liderilor după înfrângerea electorală a lui Viktor Orbán, un detaliu care nu trece neobservat pe culoarele Bruxelles-ului.
După cina de la Ayia Napa, vineri dimineață încep discuțiile cu ușile închise, urmate de o întâlnire extinsă cu Egipt, Iordania, Liban, Siria și statele din Golf, pe tema securității regionale.
Iată principalele puncte de interes
Iranul, în centrul atenției
După opt săptămâni de conflict declanșat de SUA și Israel, liderii europeni vor analiza perspectivele de pace, dar și consecințele economice ale blocării Strâmtorii Ormuz — o situație care a dus deja la creșterea accentuată a prețurilor la energie la nivel global.
„Trebuie să discutăm răspunsul nostru la această evoluție rapidă”, a transmis președintele Consiliului European, António Costa, în scrisoarea de invitație. El a subliniat că Europa trebuie să contribuie atât la detensionarea situației, cât și la asigurarea libertății de navigație.
Totuși, statele membre sunt departe de un consens. Franța și Germania, de exemplu, au poziții diferite privind implicarea în protejarea rutelor maritime.
Emmanuel Macron a găzduit recent discuții cu lideri ai unor state „nebeligerante” pentru a contura o misiune strict defensivă în Strâmtoarea Hormuz, după încetarea ostilităților — fără participarea Statelor Unite. În schimb, cancelarul german Friedrich Merz a transmis că Germania este „în principiu pregătită” să sprijine securizarea rutelor maritime, dar insistă pe implicarea forțelor americane.
Criza energetică, o preocupare comună
Dacă există un punct de convergență între liderii UE, acesta este presiunea tot mai mare asupra prețurilor la energie, amplificată de blocajul din Hormuz.
Comisia Europeană a prezentat miercuri un pachet de măsuri pentru protejarea consumatorilor: modificări ale regulilor privind ajutoarele de stat, accelerarea investițiilor în electrificare și infrastructură energetică, stimularea investițiilor private și extinderea finanțării europene.
Summitul de la Cipru oferă astfel prima ocazie pentru un schimb direct de opinii între lideri privind eficiența acestor măsuri.
Banii Europei: bugetul de 1,8 trilioane de euro
Deși geopolitica domină agenda, reuniunea ar fi trebuit să se concentreze în principal pe economie, în special pe viitorul buget multianual al UE, estimat la 1,8 trilioane de euro.
António Costa insistă pe accelerarea negocierilor și a alocat două ore din ședința de vineri acestui subiect. Obiectivul său este ambițios: un acord până la sfârșitul anului, în contextul temerilor că alegerile din Franța din 2027 ar putea complica serios procesul.
„Cu cât întârziem mai mult, cu atât schimbările vor fi mai puțin îndrăznețe”, a avertizat un diplomat european.
Negocierile sunt, tradițional, dificile: statele din nordul Europei sunt reticente la creșterea contribuțiilor, în timp ce sudul și estul UE susțin un buget mai generos și protejarea fondurilor pentru agricultură și coeziune.
La toate acestea se adaugă o presiune financiară suplimentară: din 2028, UE va începe rambursarea datoriei de 25 de miliarde de euro anual contractate pentru redresarea post-COVID.
Apărare comună: „toți pentru unul?”
Conflictul actual readuce în discuție și clauza de apărare reciprocă a Uniunii Europene. Cipru a cerut clarificări privind modul în care aceasta ar funcționa în practică.
Conform articolului 42.7 din tratatele UE, dacă un stat membru este atacat, celelalte au obligația de a-i acorda sprijin — un principiu mai ambițios, cel puțin teoretic, decât cel NATO. În practică însă, mecanismul rămâne vag.
„Nu ne așteptăm la un rezultat concret imediat”, a declarat un oficial european de rang înalt, subliniind însă importanța politică a discuției.
Șefa diplomației europene, Kaja Kallas, va prezenta stadiul lucrărilor privind acest mecanism.
Pentru Cipru, subiectul are o miză specială, țara nefiind membră NATO. Un incident recent — atacul asupra bazei RAF Akrotiri — a amplificat sensibilitatea strategică a regiunii.
Un summit cu miză politică în creștere
Reuniunea are loc într-un moment de tranziție politică, după pierderea puterii de către Viktor Orbán. Deși acesta ar fi putut participa, a ales să nu o facă.
Următoarea întâlnire a liderilor, în iunie, ar putea aduce noi figuri în peisajul european, inclusiv din Slovenia sau Bulgaria, unde scenariile politice indică posibile reveniri sau reconfigurări de putere.
Cu toate acestea, diplomații europeni evită etichetele de tip „noul Orbán”, considerând că plecarea liderului maghiar ar putea, paradoxal, să faciliteze procesele decizionale în cadrul Uniunii.
Modelul pe care a fost constuită Uniunea pare depășit
Uniunea Europeană a fost creată în urma celui de-al Doilea Război Mondial, cu accent pe integrarea economică și cooperarea politică, nu pe puterea militară. Securitatea era în mare măsură asigurată de Statele Unite, iar mecanismele decizionale ale blocului au fost construite în jurul consensului.
Astăzi însă, acest model este tot mai contestat. În contextul unui mediu internațional instabil, criticile privind viteza și eficiența procesului decizional din cadrul Consiliului European sunt în creștere, în special în domenii precum securitatea și politica externă.
Fostul premier danez și secretar general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a avertizat că arhitectura decizională a UE nu este adaptată unei „stări permanente de criză”.
În ultimele luni, Uniunea a întâmpinat dificultăți în a adopta poziții comune pe teme majore — de la sprijinul financiar pentru Ucraina și sancțiunile împotriva Rusiei, până la reacția la conflictul din Iran. La un summit recent, liderii au petrecut ore întregi discutând detalii tehnice privind schema de emisii de carbon, în timp ce crizele externe escaladau.
Criticii spun că agenda reuniunilor este adesea dominată de subiecte rămase nerezolvate din întâlniri anterioare, ceea ce încetinește progresul în chestiuni urgente.
Percepția că Europa reacționează lent a devenit tot mai răspândită
Premierul olandez Rob Jetten a cerut accelerarea deciziilor, iar președintele Franței, Emmanuel Macron, a afirmat că UE trebuie reformată pentru a răspunde mai rapid provocărilor.
La rândul său, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a criticat necesitatea unanimității în politica externă, considerând-o o sursă de blocaje sistemice.
Cu toate acestea, există și apărători ai actualului sistem. Unii oficiali subliniază că natura UE presupune consens între statele membre, iar Consiliul European rămâne principalul forum legitim pentru decizii majore.
Profesorul Steven Van Hecke atrage atenția că instituția a fost concepută pentru stabilirea direcțiilor pe termen lung, nu pentru gestionarea rapidă a crizelor, deși a demonstrat flexibilitate în momente precum criza financiară sau pandemia de COVID-19.
Fostul premier belgian Alexander De Croo a apărat eficiența UE în anumite situații, evidențiind reacția rapidă la pandemie, inclusiv prin crearea fondului de redresare și cooperarea în domeniul vaccinurilor.
Schimbările geopolitice din ultimul deceniu pun presiune pe modelul actual
Totuși, schimbările geopolitice din ultimul deceniu pun presiune pe modelul actual. Relațiile internaționale s-au deteriorat, crizele s-au multiplicat, iar ritmul deciziilor europene este considerat insuficient de unii lideri.
Printre propunerile de reformă se numără eliminarea dreptului de veto în politica externă sau crearea unui consiliu european de securitate. Însă astfel de schimbări ridică întrebări sensibile privind legitimitatea democratică și echilibrul puterilor între statele membre și instituțiile UE.
În acest context, reuniunile liderilor europeni continuă să fie marcate de tensiuni și compromisuri dificile. Absența premierului ungar Viktor Orbán, cunoscut pentru opoziția față de anumite decizii comune, ar putea facilita acordurile pe termen scurt.
Totuși, provocările majore persistă, iar presiunea asupra Uniunii de a deveni mai rapidă și mai eficientă în luarea deciziilor este în creștere.