Cuib de spioni într-un centru umanitar rus din Serbia

Occidentalii au îndoieli asupra scopului real al creării Centrului umanitar ruso-sârb din Niš şi sunt îngrijoraţi în privinţa acordării unui statut special acestuia, cu imunitate diplomatică.

Centrul umanitar ruso-sârb din Niš continuă să fie o sursă de preocupare pentru occidentali. În pofida tuturor asigurărilor verbale primite în cei cinci ani de activitate a acestei structuri, aliaţii din NATO nu pot fi convinşi că nu au de-a face cu un cuib de spioni, sau chiar cu embrionul unei baze militare ruse.

După o vizită la Belgrad, un oficial de rang înalt al Departamentului de Stat, Hoyt Brian Yee, însărcinat cu Europa de Sud-Est, a exprimat noi temeri în legătură cu această colaborare ruso-sârbă. Invitat în Senatul de la Washington pentru a vorbi despre situaţia din Balcani, diplomatul american a afirmat că nu se teme atât de mult de activitatea din prezent a acestui „pretins centru umanitar“, cât de cea pe care ar urma să o aibă dacă va obţine un statut special din partea statului sârb, aşa cum vrea Kremlinul.

„Dacă Serbia îi va permite Rusiei să-şi creeze un fel de centru special pentru spionaj sau anumite activităţi mişeleşti, atunci va pierde controlul asupra unei părţi a teritoriului său“, a avertizat Hoyt Brian Yee, precizând că acest pericol pândeşte într-o zonă sensibilă, la doi paşi de o bază a NATO din Kosovo.

De cealaltă parte, vizitat de un reporter al Agenţiei France Presse, Viaceslav Vlasenko, co-directorul Centrului umanitar ruso-sârb din Niš,  râde cu poftă la sugestia că instituţia sa poate fi un cuib de spioni. El susţine că insistenţele Rusiei în privinţa obţinerii unui statut special, care ar oferi imunitate diplomatică locului şi personalului, sunt motivate de raţiuni financiare. Este vorba de scăderea impozitelor, nu de alte activităţi, explică Vlasenko.

Viaceslav Vlasenko FOTO AFP

Pentru a-şi demonstra spusele, oficialul rus aminteşte de operaţiunile desfăşurate de personalul rus de aici, începând de la inundaţiile din 2014 din Balcani, continuând cu criza migraţiei şi până la restabilirea alimentării cu energie electrică în zone montane.

Serbia, prinsă la mijloc

Prins la mijloc între temerile occidentale şi aspiraţiile ruseşti, Guvernul sârb acţionează prudent. Pe de o parte, Serbia vrea să adere la Uniunea Europeană şi trebuie să ţină cont de preocupările legate de spionajul rusesc. Pe de altă parte, Serbia are legături istorice cu Rusia şi nu poate renunţa oricum la ele. Mai mult, Moscova este principalul său sprijin în cazul Kosovo, o fostă provincie sârbă care şi-a declarat independenţa.

Dacă unii oficiali de la Belgrad se pronunţă din când în când pentru acordarea unui statut special Centrului umanitar ruso-sârb, preşedintele sârb Aleksandr Vucici evită să dea un răspuns clar.

„Cred că Serbia este foarte atentă să nu depăşească liniile roşii, atât de o parte, cât şi de cealaltă parte“, comentează această situaţie pentru AFP Aleksandra Joksimovici, de la Centrul de Politică Externă, un think tank din Belgrad.

O investiţie strategică

Rusia a investit 40 de milioane de euro pentru înfiinţarea acestui centru şi l-a prezentat mereu ca un model. Potrivit lui Viaceslav Vlasenko, centrul dispune 20 de angajaţi - sârbi şi ruşi - şi de echipamente performante de intervenţie în situaţii de urgenţă. Numărul personalului rus poate creşte în caz de necesitate, subliniază oficialul.

FOTO AFP

În pofida tuturor suspiciunilor, centrul a sporit imaginea Rusiei în Serbia şi îi menţine poziţia în această ţară strategică pentru ea. În condiţiile în care toţi vecinii sârbilor au aderat la NATO, cu excepţia Macedoniei, care doreşte reluarea discuţiilor în acest sens, Serbia rămâne „un as bine ascuns în mâna Moscovei“, notează AFP, potrivit „La Derniere Heure“.