Criza locuințelor împinge alegătorii spre extrema dreaptă. Stânga europeană are ultima șansă să oprească alunecarea

Europa fierbe la capitolul locuințe, iar cercetătorii spun răspicat: dacă stânga nu își asumă pe bune rezolvarea crizei, electoratul îi va întoarce spatele și va merge către extrema dreaptă. Iar direcția, spun datele, este deja vizibilă.

Rețeaua Progressive Politics Research Network (PPRNet) arată, într-o analiză amplă, că explozia prețurilor la locuințe și chirii a „șters” unul dintre ultimele atuuri ale partidelor de centru-stânga: apărarea accesului la o casă decentă. Ceea ce era cândva un drept social devine azi un lux, iar frustrarea împinge alegători tot mai dezamăgiți în brațele celor care promit soluții simple — extrema dreaptă, scrie The Guardian.

„Locuința accesibilă a devenit un subiect economic, social și politic central”, explică Aidan Regan, profesor la University College Dublin. „Dacă progresiștii vin cu soluții credibile, pot reconstrui o alianță largă. Dar va necesita voință politică reală.”

O Europă scumpă până la sufocare

Eurobarometrul arată aceeași tensiune: creșterea costurilor de trai — în care locuința cântărește cel mai greu — este factorul decisiv în opțiunile de vot pentru alegerile europene din 2024. Pe scurt: oamenii nu mai pot plăti acoperișul de deasupra capului.

În două decenii, prețurile caselor în UE au crescut cu aproape 50%, iar chiriile cu 25%. În marile orașe europene, scumpirea din ultimii opt ani sare de 50%. Și, peste tot, salariile nu țin pasul. Pentru milioane de oameni, locuința înghite o cincime din venit, iar în țări ca Irlanda și Danemarca, povara e cu 80% peste media europeană.

Paradoxul? În timp ce chiria și ratele împovărează generațiile tinere, proprietarii se bucură: locuința rămâne pentru mulți cel mai important activ financiar. Iar politica publică — inclusiv sub guverne de centru-stânga — a alimentat această direcție, renunțând la controlul chiriilor, vânzând masiv fondul locativ public și stimulând specula imobiliară.

Stânga, responsabilă pentru propriile goluri

Datele din Danemarca, explică Martin Vinæs Larsen de la Universitatea Aarhus, sunt revelatoare: prăbușirea construcției de locuințe sociale nu a venit din partea dreptei, ci chiar sub social-democrați. După mijlocul anilor ’90, controlul social-democrat asupra consiliilor locale „nu s-a mai tradus în locuințe sociale. Efortul politic pur și simplu a dispărut”.

Schimbările demografice explică parte din problemă: locuințele sociale sunt ocupate tot mai mult de oameni cu venituri mici, adesea din medii imigrante, în timp ce votanții tradiționali ai stângii devin mai educați și mai înstăriți. Dar situația de azi rescrie ecuația: criza lovește și profesii esențiale — profesori, asistente — care nu-și mai permit să trăiască în orașele unde muncesc. Aici reapare, spune Larsen, „o șansă reală pentru social-democrați”.

Obstacolele sunt însă pe măsură: costuri ridicate ale construcțiilor, opoziția rezidenților, reguli stricte de eligibilitate, dar și o narațiune toxică ce prezintă locuințele sociale drept un privilegiu „al imigranților”. Soluțiile posibile? Chiar și chirii sociale mai ridicate, atât timp cât rămân sub piață — pentru a face locuințele accesibile din nou unei plaje mai largi de oameni.

Cum poate fi recuperat terenul pierdut

Regan crede că partidele progresiste au șanse mari dacă reușesc să readucă în prim-plan modelul preferat de europeni: proprietatea — dar una care să nu fie un instrument de speculație, ci o formă de stabilitate. Pentru tineri și pentru cei cu venituri mici, accesul la o locuință proprie s-a prăbușit în ultimii 20 de ani. Cine rezolvă asta câștigă electorat pe termen lung.

Pentru asta, stânga trebuie să regândească radical politica locuințelor: proprietatea ca garant al siguranței pentru clasele mijlocii, complementar unui sector robust de închiriere publică și non-profit. În prezent, inegalitatea e „construită în sistem”: proprietarii acumulează avere, chiriașii se afundă în costuri, iar tinerii fără sprijin familial rămân blocați în afara pieței.

În spatele tuturor cifrelor, mesajul e simplu: oamenii au nevoie de o locuință stabilă, sigură și accesibilă. Pentru o întreagă generație, asta nu mai este realitate — ci vis.

Dacă stânga ezită, extrema dreaptă umple golul

Cercetătorii PPRNet avertizează că terenul pierdut devine teren fertil pentru populiști. Nu pentru că ar avea politici coerente de locuire — în Ungaria sau Austria nu există dovezi în acest sens — ci pentru că știu să capitalizeze frustrările. Când prețurile stagnează sau scad într-o regiune, oamenii votează dreapta radicală. Când chiriile cresc în zonele sărace, se întâmplă același lucru.

Mai mult, partidele radicale rescriu tema locuințelor într-o cheie identitară: „locuință ca patrimoniu național”, legată de familie, stabilitate și excluderea celor considerați „din afară”. În Ungaria, Fidesz a făcut din locuințe un instrument al politicilor pronataliste — granturi nerambursabile pentru familiile care promit copii. Rezultatul? Se consolidează inegalitățile existente și se creează altele noi.

Concluzia cercetătorilor este tăioasă: dacă stânga europeană vrea să recâștige teren, trebuie să reînvețe să vorbească despre case, chirii, proprietate — nu ca despre active financiare, ci ca despre infrastructură publică esențială. Aici se decide viitorul politic. Aici se joacă alianța care poate scoate Europa de sub tentația extremismului.

Restul este doar tăcere politică — și, cum se vede deja, tăcerea asta costă scump.