Crimeea, ultima destinaţie turistică a ruşilor, descoperită înainte de declanşarea crizei ucrainene

Înainte de declanşarea crizei din Crimeea, care a culminat cu ocuparea regiunii de către forţele ruse şi anexarea la Federaţia Rusă, scriitorul canadian David Bezmozgis a vizitat peninsula cu scopul de a obţine materiale pentru noul lui roman. Şederea în Crimeea a fost decisivă pentru a-l ajuta să înţeleagă de ce ruşii iubesc oraşele din peninsulă şi de crimeeni sunt bucuroşi să-i primească pe turiştii ruşi, notează cotidianul „The Guardian/”.

Scriitorul de origine canadiană, născut în Letonia, a sosit pentru prima dată în Crimeea în august 2011, în toiul sezonului estival. El şi-a propus să se documenteze pentru un nou roman, a cărei acţiuni se desfăşoară într-o staţiune pe litoralul unei ţări exsovietice.

Primele gânduri legate  de Crimeea care apar în mintea străinilor, aşa cum i s-a întâmplat lui Bezmozgis, sunt dramaturgul rus Anton Cehov, câmpurile de luptă însângerate în urma războiului din 1953-56, precum şi terenurile de joacă aurite ale ţarilor care au călcat pe pământul Crimeei.

Clasa mijlocie din Rusia obişnuieşte în prezent să-şi rezerve pachete de vacanţă în Cipru sau în Republica Dominicană, iar cei bogaţi aleg ca destinaţie mai ales Cap Ferrat (sudul Franţei). Astfel, Crimeea a devenit destinaţia populată de mase, provincialii care ori nu-şi pot imagina, ori nu-şi permit vacanţe mai bune, scrie canadianul.

Pe vremea URSS-ului, îşi aminteşte scriitorul, cetăţenii nu puteau să meargă în străinătate pentru a-şi petrece vacanţele, aşa că singurele opţiuni erau statele Baltice sau oraşele de la Marea Neagră, precum Odessa, Soci şi oraşele din Crimeea. Însă Bezmosmiz a ales să petreacă peiroada sa de documentare în Koktebel, un oraş „boem” de pe peninsulă, reputaţie susţinută, printre altele, de existenţa unei plaje pentru nudişti.

Koktebel mai este renumit şi pentru că este oraşul care l-a găzduit pe poetul şi pictorul rus Maxilimian Volişin, iar casa lui a fost deschisă pentru mai mulţi alţi artişti ai vremii lui. Casa lui a devenit un muzeu, unul vizitat de numeroşi turişti ruşi, veniţi direct de pe plajă. Statuia de bronz a lui Voloşin, păstrând dimensiunile reale ale artistului, este afară, între casă şi mare.

Străzile din Koktebel sunt ticsite de tarabe cu suveniruri, mâncare, baruri, restaurante, jocuri, artişti şi vânzători ambulanţi – de la femei care vând prăjituri de casă, până la tineri care ocupă mesele teraselor, având o farfurie cu scrumbie în faţă. dincolo de aceşti oameni este plaja aglomerată. Cu cât privirea merge mai spre est, cu atât peisajul devine mai boem: hotelurile şi vânzătorii se împuţinează şi apar nudiştii.

După  Cortina de Fier a căzut, acum 20 de ani, toţi oamenii au încercat să gust cât mai mult din stilul de viaţă al vesticilor, însă rezultatul a fost apariţia kitsch-ului. Reprezentativ în acest fel este Clubul Santa Fe, aflat în apropierea casei lui Voloşin, unde se serveşte atât pizaa, cât şi sushi, iar seara se aude muzică techno. Restaurantele fast-food prezintă reclame cu termeni precum „fresh”, „hot-dog” scrişi în chirilică, potrivit transcrierii fonetice, iar peste tot în jur se văd anunţuri în chirilică, deşi întrebuinţează cuvinte străine.

Aceste detalii sunt prezente peste tot în ţările membre ale Uniunii Sovietice. În Crimeea, comunismul nu a murit, ci trăieşte încă, în complementaritate cu capitalismul. Astfel, Crimeea are farmecul ei aparte, în ciuda paradoxurilor întâlnite la tot pasul, concluzionează scriitorul canadian.