Conferința pentru Securitate de la München nu pare să fi salvat relația transatlantică
0Discursul susținut de secretarul de stat american Marco Rubio la Conferința de Securitate de la Munchen din weekend a avut un ton mai conciliant decât intervențiile anterioare ale Washingtonului. Însă, potrivit analizelor din presa internațională, mesajul său nu a reușit să restabilească încrederea într-o relație transatlantică aflată sub presiune.
Timp de trei zile, lideri europeni și americani au vorbit despre cooperare și despre menținerea unității. Cu toate acestea, diferențele de viziune rămân evidente. Alianța continuă să funcționeze, dar ordinea care a legat cele două maluri ale Atlanticului timp de decenii pare schimbată.
Un ton mai calm, dar aceleași semne de întrebare
Spre deosebire de ediția precedentă, când vicepreședintele american JD Vance a criticat dur Europa, delegația americană a adoptat anul acesta un limbaj mai moderat. Marco Rubio a afirmat că Statele Unite rămân angajate în cadrul NATO și că parteneriatul transatlantic este esențial.
„Pentru Statele Unite și Europa, destinul este comun”, a declarat el, subliniind legături istorice, culturale și religioase. Totuși, apelul său a fost formulat în termeni care au pus accent pe interese comune — în special economice — mai degrabă decât pe valorile democratice care au stat la baza alianței după Al Doilea Război Mondial.
Reacția liderilor europeni a fost rezervată, dar politicoasă. Europa continuă să depindă de garanțiile de securitate oferite de SUA, inclusiv de prezența militară și de umbrela nucleară americană.
Relația transatlantică, sub presiune
În ultimul an, relația a fost tensionată de mai multe decizii ale administrației conduse de Donald Trump. Printre acestea se numără apelurile repetate privind anexarea Groenlandei — teritoriu autonom al Danemarcei — precum și introducerea de tarife comerciale asupra unor aliați europeni.
Premierul danez Mette Frederiksen a calificat presiunile americane drept „inacceptabile”, avertizând că un conflict între două state membre NATO ar submina însăși existența alianței.
De asemenea, sprijinul american pentru Ucraina s-a redus considerabil, iar Europa a coborât pe lista priorităților Washingtonului, după emisfera vestică și China. În paralel, administrația americană a criticat frecvent reglementările europene privind mediul digital și libertatea de exprimare.
Europa își caută propriile soluții
Pe fondul acestor incertitudini, liderii europeni discută tot mai des despre consolidarea autonomiei strategice. Cancelarul german Friedrich Merz a declarat la München că ordinea internațională bazată pe reguli „nu mai funcționează așa cum o făcea odinioară”.
Președintele francez Emmanuel Macron a afirmat că Europa trebuie să devină „o putere geopolitică”, capabilă să-și asigure propria apărare și să reducă dependențele strategice.
În același context, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a susținut revitalizarea pactului european de apărare comună, în paralel cu NATO. Comisarul european pentru Apărare, Andrius Kubilius, a reiterat ideea unei forțe europene de reacție rapidă de până la 100.000 de militari, menită să compenseze o eventuală retragere a trupelor americane.
Mai multe state europene analizează inclusiv rolul arsenalului nuclear francez în arhitectura de securitate a continentului, pe fondul îngrijorărilor legate de fiabilitatea garanțiilor americane.
O alianță schimbată
În pofida declarațiilor oficiale privind unitatea, nu există un consens clar în Europa cu privire la direcția în care se îndreaptă Statele Unite. Mulți lideri recunosc că relația nu va mai reveni la forma sa anterioară.
„Vom vedea mai multă volatilitate în relația transatlantică”, a declarat adjuncta ministrului francez al Apărării, Alice Rufo. „Legăturile nu vor mai fi niciodată ca înainte. Schimbarea a început cu mult timp în urmă.”
Conferința de la München a arătat că parteneriatul transatlantic rămâne funcțional, dar într-o formă diferită. În timp ce Washingtonul își redefinește prioritățile, Europa încearcă să își consolideze propriile capacități de apărare și să reducă vulnerabilitățile într-un mediu internațional tot mai imprevizibil.