Ce a cauzat cutremurele devastatoare din Turcia. „Ar trebui să vorbim de epilinie“

Cu o magnitudine de 7,8, primul cutremur care a lovit sud-estul Turciei a fost unul dintre cele mai puternice pe care le-a înregistrat vreodată această țară. În fiecare an, există mai puțin de 20 de cutremure mai mari de magnitudinea 7 oriunde pe planetă.

Seismul a fost unul devastator din cauza mai multor factori: momentul producerii, locaţia sa, o falie relativ calmă timp de două secole şi clădiri prost construite, relatează AFP.

Ceea ce face ca acest dezastru să fie atât de neobișnuit și, după toate probabilitățile, mult mai dăunător, este noul seism cu o magnitudine 7,5 care a avut loc nouă ore mai târziu, la aproximativ 100 km nord de epicentrul inițial, scrie Sky News.În plus, au avut loc peste 100 de replici, și ele de mare intensitate.

Este posibil ca acest al doilea cutremur masiv să fi provocat mai puține victime decât primul: a avut loc în timpul zilei, iar oamenii ar fi putut evacua clădirile după primul cutremur. În același timp, acesta nu a făcut decât să adâncească criza actuală și eforturile de salvare a supraviețuitorilor.

Pe lângă faptul că au fost puternice, cele două cutremure au avut loc la o adâncime relativ mică în scoarța terestră — 17 și, respectiv, 10 kilometri — și au lovit într-o zonă populată.

Cu cât un cutremur este mai aproape de suprafață, cu atât mai multă energie ajunge la clădirile și infrastructura de deasupra.

Legea construcțiilor, modificată după 1999

Clădirile mai moderne, bine construite, au avut șanse mari de a supraviețui zguduirilor provocate de aceste cutremure. Criteriile de construcție din Turcia au fost înăsprite în urma unui cutremur cu magnitudinea de 7,6 care a lovit orașul Izmit din nord-vestul țării în 1999, provocând moartea a peste 17.000 de persoane.

Cu toate acestea, structurile mai vechi sau cele construite cu materiale sau proiectare sub standardele cerute de autorități erau vulnerabile. Orașele și satele mai mici, cu mai puține clădiri moderne, răspândite în această zonă de dezastru acum foarte mare, ar fi putut suferi pagube mult mai mari.

În plus, construcţia caselor "nu prea corespundea unei zone cu risc de cutremure majore", a explicat Musson, autor al unei cărţi consacrate cutremurelor. Ceea ce s-ar putea explica prin faptul că falia seismică, unde se aflau aceste locuinţe, a fost relativ calmă în trecut.  Pe această falie nu s-au mai produs cutremure cu magnitudinea de 7 de mai bine de două secole, ceea ce ar fi putut determina populaţia "să neglijeze importanţa periculozităţii sale", a mai spus Musson. O durată care înseamnă, de asemenea, că "o cantitate mare de energie s-a putut acumula" de-a lungul faliei. Supoziţie susţinută, potrivit cercetătorului, de apariţia unei replici puternice după seismul principal.

Ce a dus la cutremur

Cauza cutremurului a fost o eliberare bruscă a tensiunii care s-a acumulat de-a lungul liniei de falie din Anatolia de Est timp de mai bine de un secol — ultimul cutremur de magnitudine similară care a lovit regiunea a fost în 1872.

O mare parte din Turcia se află pe placa tectonică Anatoliană, care este împinsă spre vest cu aproximativ 2 cm pe an. Această presiune s-a acumulat și acum a fost eliberată cu consecințe dezastruoase în urma primului cutremur major.

Replicile majore ulterioare au fost probabil cauzate de cutremurul inițial care a destabilizat o falie adiacentă care, de asemenea, a acumulat tensiuni geologice de-a lungul timpului.

Faptul că Turcia, și în special această regiune, este o zonă predispusă la cutremure, înseamnă că există un nivel bun de pregătire în ceea ce privește echipele și echipamentele de salvare. Dar mărimea zonei afectate și pagubele produse la drumuri și alte infrastructuri ar putea reprezenta o provocare majoră chiar și pentru cei mai bine echipați și pregătiți primii respondenți.

Ar trebui să vorbim de epilinie, nu epicentru 

Caracteristici geologice neobișnuite în zona Turciei au dus la această tragedie, este de părere Chad Myers, meteorolog CNN.

„Întotdeauna vorbim despre epicentru, dar în acest caz ar trebui să vorbim despre epi-linie. Două plăci tectonice masive - cea arabă şi cea eurasiatică - se întâlnesc sub provinciile sud-estice ale Turciei. De-a lungul acestei linii de falie, pe aproximativ 160 de kilometri dintr-o parte în alta, s-a deplasat pământul. Acest fenomen este diferit de ceea ce se întâmplă la Inelul de Foc, care se întinde de-a lungul coastei de vest a Statelor Unite. În această zonă, cutremurele şi tsunami-urile sunt adesea cauzate de subducţie - când o placă alunecă sub alta. Dar într-o astfel de mişcare ca în cazul cutremurului de luni din Turcia, plăcile se deplasează pe orizontală mai degrabă decât pe verticală. De ce contează acest lucru? Clădirile nu se vor mai deplasa înainte şi înapoi. Dar apoi, când vin undele secundare şi încep să se producă replici, încep să se mişte înainte şi înapoi", a explicat Myers.