Ucrainenii revin în orașul Lîman, unde circa 90% din clădiri au fost deteriorate sau distruse | Reportaj BBC

Au trecut aproape patru luni de când trupele rusești au fost forțate să se retragă din Lîman, din regiunea Donbas, împinse înapoi la aproximativ 25 km spre est. Dar explozia focului de artilerie rusească, aproape de liniile frontului, este încă auzită la fiecare câteva minute, potrivit unui reportaj realizat în acest oraș în ruine, de Andrew Harding pentru BBC.

"Locuiesc la etajul al șaptelea. Racheta a lovit etajul cinci, azi dimineață devreme, pe la cinci. Dar sunt bine", a spus Alexander Rogovitz, un pensionar în vârstă de 73 de ani și singurul rezident rămas dintr-un bloc de apartamente de la marginea orasului.

Acesta împărțea hrana uscată celor opt pisici - șapte dintre ele fără stăpân, abandonate de vecini - de care are el grijă.

Într-o curte din apropiere, lângă un crater uriaș, un tehnician feroviar în vârstă de 45 de ani, pe nume Valeri Dmitrenko, era ocupat să taie lemne pentru a încălzi subsolul unde el și 21 de vecini s-au adăpostit în ultimele nouă luni. Lîman încă nu are apă curentă sau sistem de încălzire centrală, iar temperatura din timpul zilei a ajuns aproape de îngheț.

"Ce putem face?" a ridicat Valeri din umeri, mângâind pe cap unui câine fără stăpân, pe care el și soția sa, Ira, l-au adoptat recent și l-au numit prințesa Diana. Când nu este ocupat cu tăiatul lemnelor, Valeri îi ajută pe vecini să repare ușile și ferestrele sparte din blocul lor grav avariat.

O ucraineancă pe nume Ira trecea pe lângă el, în grabă, cu gălețile de apă de la o fântână din curte.

„Încă mi se pare stresant să stau afară, în aer liber, mult timp”, a spus Ira, un contabil în vârstă de 41 de ani, înainte de a coborî pe scările întunecate în pivnița înghesuită de pe strada Feroviară nr. 6.

În ciuda luptelor grele care continuă în Donbas, civilii revin în orașele ucrainene eliberate din apropierea primei linie - nerespectând recomandărilor autorităților locale. În Lîman, devastat de forțele ruse anul trecut, trăiesc aproximativ 13.000 de locuitori, în condiții de iarnă istovitoare.

Pe măsură ce forțele Rusiei s-au apropiat de Lîman în iunie anul trecut, 41.000 de civili au fugit, lăsând în urmă aproximativ 10.000 de oameni. Mulți dintre aceștia erau în vârstă sau săraci - sau, ca Ira și Valeri, aveau rude bolnave care au refuzat să plece. În următoarele patru luni, aproximativ 60 de oameni s-au strecurat în aceeași pivniță de pe Strada Căilor Ferate.

"A fost dificil uneori. Oamenii sunt diferiți. Unii au devenit agresivi - nu suntem obișnuiți să trăim toți împreună așa", a mai spus Ira. La acest stres s-a adăugat și faptul că, după socoteala lui Ira, aproximativ o treime dintre cei care au ales să rămână în pivniță erau pro-ruși, sperând activ că Ucraina va pierde războiul.

"Da, au fost oameni care au susținut Rusia. Dar au plecat când Ucraina a început să elibereze teritoriul. Când așa-zisele autorități ruse s-au mutat, au mers cu ei, luându-și copiii. Probabil pentru că le era frică de ce li se va întâmpla aici”, a adăugat Ira.

Pe 3 octombrie, Lîman a fost eliberat de forțele ucrainene și la scurt timp după aceea, primarul orașului, Alexander Zhuravlov, s-a întors pentru a descoperi că „80%, poate 90%” din clădiri au fost deteriorate sau distruse. Liniile de cale ferată care trec prin centrul orașului sunt încă o masă de cabluri aeriene rupte și șine blocate.

În ultimele luni, primarul și echipa sa au reușit să restabilească curentul electric în majoritatea orașului și a satelor din jur. Pensiile sunt acum plătite, la timp, iar unele magazine s-au redeschis.

Guvernul și grupurile umanitare au adus sobe cu lemne și au distribuit bușteni. În fiecare zi, un grup de voluntari aduce sute de pachete de mâncare pentru a le distribui gratuit. În Lîman trăiesc aproximativ 700 de copii, iar primarul estimează că alți 3.000 de locuitori s-au întors de când orașul a fost eliberat. Dar îi îndeamnă pe ceilalți să stea departe.

„Momentan nu recomandăm oamenilor să se întoarcă aici. Dimpotrivă, le este mai bine în locuri și orașe mai sigure. Nu există locuri confortabile de locuit aici, deocamdată. Oamenii vor fi acceptați în alte regiuni și li se vor asigura cu cazare și mâncare”, a declarat el, conducând jurnaliștii la locul unui atac cu rachetă vechi de două săptămâni, care a rupt întregul zid dintr-un bloc de nouă etaje.

Primarul a spus că poliția locală încă are de-a face cu „o mână” de locuitori din Lîman suspectați că lucrează pentru ocupanții ruși. Dar el crede că experiența anului trecut i-a convins pe mulți rezidenți pro-ruși să-și schimbe opiniile.

"Cred că acești oameni înțeleg acum că au făcut o greșeală. Au fost dezorientați de mass-media - urmărind propaganda rusă la televizor în fiecare seară și crezând că este adevărul. Erau în minoritate și deja s-au răzgândit. Ei vezi că această lume rusească nu este cea la care au fost făcuți să se aștepte”, a spus Zhuravlov.

O femeie de 62 de ani pe nume Valentina, care stătea la coadă pentru mâncare la spitalul local, părea să reflecte asupra acestui lucru, când a fost întrebată despre situația de securitate din Lîman de când a fost eliberat. În ultimele luni, civilii pro-ruși au făcut deseori aluzie la loialitatea lor, sugerând că ambele părți sunt la fel de vinovate de bombardarea orașelor și că, prin urmare, este imposibil să atribui vina.

"Bombardamentul nu s-a oprit. Obuzele încă lovesc orașul. Nu știm cine trage", a spus ea.

Dar apoi, neîndemnată, Valentina s-a răzgândit

"Presupun că trebuie să fie ruși. Da, fără îndoială", a mai spus ea, adăugând: "Suntem ucraineni. Acesta este un oraș ucrainean. Magazinele sunt deschise. Pensiile noastre vin la timp. Statul nu ne-a abandonat. "