Alegerile din Germania. Angela Merkel se îndreaptă spre un al patrulea mandat

Actualul cancelar federal german Angela Merkel, care candidează pentru un al patrulea mandat în fruntea Executivului de la Berlin şi care se bucură deja de o longevitate-record în Europa, a parcurs o carieră politică în egală măsură remarcabilă şi neaşteptată.

Agenţia France-Presse, preluată de „Le Point“, notează că Angela Merkel a ştiut să-şi păcălească adversarii cu aparenta sa modestie. 

„Şi-n vecii vecilor, amin?“ - comenta ironic la sfârşitul lunii mai cotidianul „Tageszeitung“, la desemnarea liderei conservatorilor, în vârstă de 63 de ani, drept candidată a formaţiunii la şefia guvernului.

„Cancelara inamovibilă“, a cărei Uniune Creştin-Democrată (CDU) se îndreaptă spre o victorie la alegerile de duminică, potrivit sondajelor, a văzut defilând trei preşedinţi americani, patru preşedinţi francezi, trei premieri britanici şi pare scutită de uzura puterii. 

Supranumită „Mutti“ („mămica“), Angela Merkel are un „secret“, după cum a constatat în 2015 filosoful Peter Sloterdijk: răspunde, ca om, „dorinţei arzătoare de normalitate“ a germanilor, puşi la încercare de o istorie zbuciumată şi oarecum circumspecţi în faţa situaţiei în care se află astăzi lumea.

Din străinătate, Angela Merkel este percepută drept un om politic care a dobândit de-a lungul crizelor europene o poziţie tot mai impunătoare, iniţial ca „executor“ detestat al statelor cheltuitoare, pentru ca în final să ajungă „lider al lumii libere“, după alegerea lui Donald Trump ca preşedinte al Statelor Unite. Însă abordarea acestuia din urmă nu a reuşit să o influenţeze în problemele-cheie, în special în ceea ce priveşte clima.

Iniţial, subestimată

În toamna anului 2005, după victoria sa în faţa cancelarului social-democrat Gerhard Schröder, puţini ar fi crezut că o cercetătoare prea puţin carismatică şi mai degrabă străină de dosarele internaţionale va ajunge de neoprit. Liderii politici vest-germani nu păreau dornici să parieze pe fiica de pastor crescută în Germania de Est. 

Angela Merkel a beneficiat de prosperitatea economică favorizată de reformele lipsite de popularitate promovate de predecesorul său, dar eforturile sale proprii de pregătire a viitorului sunt discutabile, comentează AFP.

În afară de decizia renunţării la centralele nucleare, luată în primăvara lui 2011, după catastrofa de la Fukushima (Japonia), decizie care a liniştit opinia publică, evenimentul care a amprentat cel mai puternic cele trei mandate pe care le-a avut până acum  a fost criza migraţiei. Decizia în acest caz a fost şi cel mai mare risc real pe care şi l-a asumat.

În septembrie 2015, lăsând la o parte prudenţa sa legendară, Angela Dorothea Merkel, născută Kasner, decide, în contradicţie cu restul Europei, să-şi deschidă ţara în faţa a 900.000 de solicitanţi de azil. 

Cota sa de popularitate scade, populiştii câştigă teren. Merkel revine, adoptând o serie de măsuri, inclusiv un acord cu Turcia pentru a reduce considerabil sosirile de noi refugiaţi în Europa. 

Angela Merkel în vizită la un azil de refugiaţi din Berlin în septembrie 2015 Foto: EPA

Totuşi, integrarea migranţilor în Germania este departe de a fi o misiune uşoară. În Europa, mai ales în Est, îi are de înfruntat pe cei care o acuză că i-a chemat pe migranţi şi refuză să primească refugiaţi, notează News.ro.

Însă, în afară de criza refugiaţilor, stilul său este marcat de un ultrapragmatism ghidat mai degrabă de relaţiile de forţă ale momentului decât de convingeri personale.

„Abordarea sa aminteşte de aikido“, această „artă marţială a celor slabi“, care constă în „folosirea energiei adversarului pentru a-l lăsa să se prăbuşească singur“, analiza recent cotidianul „Handelsblatt“, evocând numeroşi „masculi dominanţi“ care i-au ieşit în cale cancelarului, de la Gerhard Schröder la Vladimir Putin, inclusiv Nicolas Sarkozy şi Silvio Berlusconi.

Gestica sa „liniştitoare“ transmite un mesaj: „politica este de o complexitate infinită şi cere expertiză şi subtilitate - ale sale“, aprecia ziarul.

În viaţa privată, e amatoare de operă şi drumeţii. Actualul său soţ, cel de-al doilea, este un om de ştiinţă de renume mondial, care fuge de viaţa publică. Iar ea e văzută adesea vineri seara într-un supermarket din Berlin, de unde cumpără brânză şi vin alb.

În viaţa de dinainte de politică n-a avut parte de greutăţi. Angela Merkel şi-a trăit copilăria austeră la ţară, în Republica Democrată Germană (RDG), lângă un centru pentru persoane cu handicap, unde tatăl ei şi-a instalat familia cu scopul de a contribui la evanghelizarea populaţiei în Estul comunist.

A studiat fizica la Leipzig, şi-a luat doctoratul, s-a adaptat regimului comunist. A intart în politică după căderea Zidului Berlinului, devenind purtătoarea de cuvânt a ultimului Guvern RDG, înainte să intre în Uniunea Creştin Democrată (CDU).

Cancelarul Helmut Kohl este cel care îi oferă „fetei“ primele responsabilităţi ministeriale. Dar în 2000, profitând de un scandal financiar în cadrul partidului, ea îi răpeşte CDU-ul, un lucru pe care el nu avea să i-l ierte vreodată.

Consacrarea ei a venit cinci ani mai târziu, când a devenit cancelar.