Video „Alege între soț și fiu”. Povestea femeii care a supraviețuit după ce și-a văzut familia executată de soldați ruși
0O femeie din satul Zvanivka, regiunea Donețk, este singura supraviețuitoare a unei crime odioase comise de soldați ruși în casa sa. Militarii i-au executat soțul și cei doi fii pe 20 octombrie, însă femeia a scăpat cu viață după ce un glonț i-a străpuns obrazul și a ieșit prin partea cealaltă.
Militarii ruși au intrat în sat și, după câteva minute, erau deja în casa în care locuia familia Olgăi, ascunsă în pivniță.
Inițial, aceștia au început să o interogheze pe Olga și pe familia sa despre locul în care se aflau „dușmanii”, referindu-se la militarii ucraineni.
Ulterior, armata rusă a îndreptat arma către soțul ei și i-a spus femeii să aleagă între el și fiul său. „Au zis: alege, soțul sau fiul. Eu am jurat pe Biblie că nu știu nimic”, a povestit Olga pentru publicația Suspline Dnipro. După câteva ore petrecute sub amenințarea armelor, soldații au plecat, dar s-au întors după câteva minute și au deschis focul asupra lor: soțul și fiul cel mare, de 37 de ani, au murit pe loc. Femeia a fost rănită în obraz, glonțul trecând prin față.
După împușcături, femeia a crezut că toți au murit. După ce și-a revenit, a luat un cuțit și a ieșit din subsol.
„Am vrut să-l lovesc măcar pe unul în stomac și să mă împuște. Nu-mi era frică”, a mărturisit Olga.
Femeia a spus că a ieșit din subsol și a început să țipe, realizând apoi că se afla singură în acea parte a satului Zvanivka. Ulterior și-a găsit fiul cel mic, în vârstă de 32 de ani, mort într-o altă casă, alături de vecina lor și copilul acesteia. El ieșise, înainte de venirea soldaților, să ia apă.
Olga a decis să părăsească Zvanivka și a pornit la drum. Rănită și în stare de șoc, femeia a mers timp de 12 ore, sub bombardamente și printre câmpuri minate, până a ajuns într-o zonă sigură. A fost transportată la spital pe 21 octombrie și operată a doua zi.
Vor mai urma și alte operații pentru reconstrucție, pentru a proteja terminațiile nervoase și a reface țesuturile distruse. În paralel, psihologii lucrează cu ea pentru a o ajuta să depășească trauma pierderii întregii familii.
„Mai bine nu supraviețuiam”, spune femeia. „Mai bine mă lovea o bombă. Dar sunt vie.”