Lecțiile din Iran: Ce învață Beijingul din conflictul dintre SUA și Republica Islamică

Pe măsură ce războiul din Iran intră în a treia lună, acesta oferă Chinei o perspectivă rară asupra modului în care capacitățile militare ale SUA funcționează sub foc inamic. Dincolo de tehnologie, conflictul reamintește un adevăr fundamental al strategiei militare: adversarul are întotdeauna un cuvânt de spus în rezultatul final.

Vulnerabilitatea apărării defensive în fața tehnologiei ieftine

Deși China și-a modernizat masiv forțele ofensive, dotându-se cu rachete hipersonice și avioane de generația a cincea (J-20), experții avertizează că Beijingul ar putea să-și supraestimeze propria defensivă.

Fu Qianshao, fost colonel în forțele aeriene chineze, subliniază că succesul Iranului de a penetra sistemele anti-rachetă americane (precum Patriot sau THAAD) folosind drone Shahed și rachete balistice low-cost reprezintă o lecție critică.

„Trebuie să depunem eforturi semnificative pentru a identifica punctele slabe ale apărării noastre, pentru a ne asigura că rămânem invincibili în viitoarele războaie”, a declarat Fu pentru CNN.

Strâmtoarea Taiwan: „Iadul dronelor”

În cazul unui potențial conflict între SUA și China, Taiwanul rămâne punctul central de tensiune. Analiza arată că Beijingul a pus la punct o forță capabilă să combine precizia înaltă a tehnologiei americane cu tacticile iraniene de război asimetric, bazate pe volum mare și costuri reduse.

Producătorii civili din China ar putea fi retehnologizați în mai puțin de un an pentru a produce un miliard de drone înarmate anual.

Rapoarte recente indică faptul că apărarea Taiwanului împotriva dronelor este, în prezent, „ineficientă”, reprezentând un risc major pentru infrastructura critică.

Amiralul Samuel Paparo, șeful Comandamentului Indo-Pacific al SUA, pledează pentru o strategie care să transforme Strâmtoarea Taiwan într-un „iad al dronelor” aeriene și maritime, pentru a împiedica orice tentativă de traversare a trupelor chineze.

Experiența de luptă

Un dezavantaj major pentru Armata Populară de Eliberare (PLA) este lipsa experienței recente pe câmpul de luptă. China nu a mai fost implicată într-un conflict armat de amploare de la războiul cu Vietnamul din 1979.

În schimb, armata SUA deține un personal numeros cu experiență directă în campanii extinse. Această capacitate de a se adapta rapid — de la lovituri aeriene la blocade navale sau fortificarea adăposturilor după pierderea unor echipamente radar esențiale — este un element pe care China încă nu l-a testat sub presiune reală.

Dincolo de victorii tactice

Analistul Craig Singleton de la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor avertizează că Beijingul trebuie să înțeleagă o lecție politică dură: succesul pe câmpul de luptă nu garantează atingerea obiectivelor politice finale.

„Capacitatea Iranului de a folosi punctele strategice de blocaj și de a perturba lanțurile globale de aprovizionare arată cât de repede un conflict local se poate internaționaliza.”

Pentru Beijing, orice scenariu legat de Taiwan ar însemna un impact imediat asupra comerțului global și a fluxurilor de energie, implicând actori terți în moduri greu de anticipat la începutul ostilităților.