La ce să ne așteptăm de la vizita de două zile a lui Vladimir Putin în China. Moscova caută reasigurări după summitul Trump–Xi

Președintele rus Vladimir Putin ajunge marți la Beijing pentru o vizită oficială de două zile, însoțit de miniștri, oficiali de rang înalt și lideri ai marilor companii rusești. Vizita are loc într-un moment sensibil pentru Kremlin, la doar câteva zile după summitul dintre liderul chinez Xi Jinping și fostul președinte american Donald Trump.

Pentru Moscova, deplasarea are o miză clară: obținerea unor garanții că tentativa Beijingului de a stabiliza relațiile cu Washingtonul nu va afecta parteneriatul strategic dintre China și Rusia.

Potrivit Kremlinului, delegația rusă include miniștri-cheie și directori ai unor companii majore din energie și industrie, iar discuțiile vor viza cooperarea bilaterală, proiectele energetice și dosarele internaționale majore.

Moscova caută reasigurări după summitul Trump–Xi

Prima prioritate a lui Putin va fi evaluarea poziției diplomatice a Beijingului după întâlnirea dintre Xi și Trump.

Summitul chino-american nu a produs progrese spectaculoase, însă a consolidat eforturile celor două mari puteri de a gestiona tensiunile privind comerțul, Taiwanul și criza din Orientul Mijlociu.

Pentru Kremlin, întrebarea esențială este dacă apropierea tactică dintre Beijing și Washington ar putea avea loc în detrimentul Rusiei.

China a continuat în ultimii ani să își aprofundeze relațiile cu Moscova, încercând în același timp să mențină un canal funcțional de dialog cu Statele Unite.

În timpul recentei vizite a lui Trump la Beijing, Xi Jinping i-a oferit liderului american o primire spectaculoasă, cu banchete fastuoase și vizite simbolice în locuri istorice ale puterii chineze.

Vizita lui Putin pare însă mult mai discretă, cu puține informații publicate în avans.

Presa chineză relatează că Xi l-ar fi menționat pe Putin în timpul unei plimbări cu Trump prin complexul Zhongnanhai — centrul puterii politice chineze, rar accesibil liderilor străini — glumind că liderul rus mai fusese deja acolo.

Energia, în centrul negocierilor

Dosarul energetic va domina discuțiile dintre cele două părți.

Putin încearcă de ani de zile să obțină acordul final pentru conducta Power of Siberia 2, un proiect care ar transporta gaze rusești către China prin Mongolia.

Pentru Moscova, proiectul este crucial. După deteriorarea relațiilor cu Europa și sancțiunile occidentale, Rusia încearcă să își redirecționeze exporturile energetice către Asia.

Însă Beijingul negociază dintr-o poziție de forță.

China poate cere prețuri mai mici și condiții avantajoase, în timp ce Rusia se confruntă cu acces limitat la piețele occidentale și cu presiuni crescânde asupra veniturilor din petrol și gaze.

Dacă va fi construită, conducta ar putea transporta anual aproximativ 50 de miliarde de metri cubi de gaz rusesc către China, transformând relația energetică dintre cele două state.

Pentru Beijing, acordul are și o dimensiune strategică. În contextul tensiunilor din Strâmtoarea Ormuz și al instabilității globale, accesul la resurse energetice rusești este văzut ca o garanție suplimentară pentru securitatea energetică a Chinei.

O relație tot mai dezechilibrată

Oficial, Moscova și Beijingul descriu relația lor drept un „parteneriat strategic privilegiat”.

Înaintea vizitei, Putin a declarat că Rusia și China sunt pregătite să se sprijine reciproc în probleme legate de suveranitate și unitate națională.

În realitate, raportul de forțe favorizează tot mai clar Beijingul.

China este principalul partener comercial al Rusiei, în timp ce Rusia reprezintă doar o mică parte din comerțul exterior chinez. Economia Chinei este mult mai mare, iar dependența Moscovei de piața chineză s-a accentuat după sancțiunile occidentale.

Companii chineze precum Huawei au profitat de retragerea firmelor occidentale și au devenit actori esențiali în infrastructura tehnologică și telecomunicațiile rusești.

De asemenea, China furnizează componente și bunuri esențiale pentru industria rusă, inclusiv pentru sectoare asociate efortului militar.

Un raport Bloomberg arăta recent că peste 90% din tehnologia sancționată importată de Rusia provine acum din China.

Totuși, Kremlinul încearcă să evite imaginea unui partener subordonat.

Dmitri Trenin, președintele Consiliului Rus pentru Afaceri Internaționale, a insistat recent că Rusia nu poate deveni „un partener secundar”.

„Este esențial să menținem o relație de egalitate și să ne amintim că Rusia este o mare putere”, a afirmat acesta.

Beijingul evită să domine deschis Moscova

Analiștii spun însă că Beijingul este conștient de sensibilitatea Rusiei față de ideea de dependență.

Marcin Kaczmarski, specialist în studii de securitate la Universitatea din Glasgow, afirmă că politica Chinei față de Rusia este caracterizată mai degrabă de „reținere”.

„China evită să exercite presiuni directe asupra Moscovei”, spune el.

Motivul este pragmatic: deși Rusia este partenerul mai slab, rămâne un stat mândru și imprevizibil.

Un exemplu invocat frecvent este vizita lui Xi la Moscova din 2023, când liderul chinez ar fi încercat să îl descurajeze pe Putin să folosească arme nucleare în Ucraina. La scurt timp după întâlnire, Rusia a anunțat desfășurarea de arme nucleare în Belarus — gest interpretat de unii drept o demonstrație de independență față de Beijing.

Presiuni economice tot mai mari asupra Kremlinului

Vizita lui Putin are loc și pe fondul dificultăților economice tot mai serioase cu care se confruntă Rusia.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat luni că atacurile ucrainene asupra infrastructurii energetice ruse au redus capacitatea de rafinare a petrolului cu aproximativ 10% în ultimele luni și au forțat unele companii petroliere să închidă sonde.

Potrivit Kievului, deficitul bugetar al Rusiei pentru primele cinci luni ale anului a depășit deja nivelul prognozat pentru întregul an, iar mai multe regiuni rusești se confruntă cu dificultăți financiare severe.

„Putin conduce Rusia spre faliment”, a declarat Zelenski.

Parteneri strategici, nu aliați

În ciuda apropierii evidente dintre cele două state, relația lor nu reprezintă o alianță militară formală.

Bobo Lo, fost diplomat australian la Moscova, consideră că tocmai această flexibilitate strategică face parteneriatul durabil.

„Nu este o alianță, ci un parteneriat strategic flexibil”, spune el.

Analiștii occidentali au descris adesea relația dintre China și Rusia fie drept o „axă autoritară” împotriva Occidentului, fie drept o relație fragilă aflată permanent în pragul destrămării.

Realitatea pare însă mai complexă.

Cele două state împărtășesc interese strategice importante: o frontieră comună de peste 4.300 de kilometri, economii complementare și opoziția față de ordinea internațională dominată de Statele Unite.

În plus, Beijingul și Moscova evită să se critice reciproc pe teme sensibile precum drepturile omului sau represiunea politică internă.

China nu condamnă moartea opozantului rus Alexei Navalnîi, iar Rusia evită criticile privind tratamentul minorității uigure din Xinjiang.

„Această lipsă de judecată reciprocă creează o relație aproape simbiotică”, spune Alexander Gabuev, director al Carnegie Russia Eurasia Center.

Relația personală dintre Xi și Putin

Dincolo de geopolitică, relația dintre Xi Jinping și Vladimir Putin are și o dimensiune personală puternic cultivată.

Cei doi lideri s-au descris în repetate rânduri drept „prieteni apropiați”, iar aceasta este a 25-a vizită a lui Putin în China.

Totuși, unii observatori sunt sceptici în privința apropierii reale dintre cele două societăți.

Charles Parton, fost diplomat britanic în China, afirmă că rușii și chinezii continuă să privească Occidentul drept principala destinație pentru investiții, educație și stil de viață.

Alți analiști susțin însă că sancțiunile occidentale și restricțiile de călătorie au accelerat apropierea dintre cele două populații.

Rușii folosesc tot mai frecvent produse chinezești, călătoresc mai ușor în China datorită regimului fără vize și dezvoltă legături economice și academice mai strânse.

„Interconectarea dintre cele două societăți este mult mai mare decât în trecut”, spune Gabuev.

În ciuda dezechilibrelor evidente, majoritatea analiștilor consideră improbabilă o ruptură rapidă între Moscova și Beijing.

„Ambele părți înțeleg că această relație este prea importantă pentru a eșua”, afirmă Bobo Lo. „Mai ales pentru că nu există alternative reale la continuarea cooperării.”